Statul nu se asigura, dar ii obliga pe altii

Dintr-un total de 1.324 de societati comerciale pe actiuni la care statul roman mai detine participatii, doar 15 au depus, pana in prezent, la Oficiul National al Registrului Comertului (ONRC), dovada incheierii de asigurari de raspundere profesionala pentru administratorii si managerii lor, impuse de noua lege a societatilor comerciale.

Romania este singura tara din lume in care managerii si administratorii societatilor comerciale pe actiuni sunt obligati prin lege sa incheie polite de asigurare de raspundere profesionala, ca forma de protectie fata de eventualele prejudicii cauzate de deciziile lor companiei, actionarilor sau tertilor. Legea nr. 441/2006 mentioneaza expres aceasta obligatie, la articolul 15312, alineatul 4. Pe langa faptul ca introducerea acestei obligativitati reprezinta o imixtiune evidenta a statului in sectorul privat, statul insusi se dovedeste �campion� al nerespectarii legii adoptate la sfarsitul anului trecut, la initiativa Guvernului.

Potrivit datelor obtinute de SFin de la ONRC, din 1.324 de societati pe actiuni la care statul roman detine participatii, au fost depuse polite de asigurare de raspundere profesionala a managerilor si administratorilor pentru doar 15 societati. Adica putin peste 1% din totalul companiilor unde statul mai detine actiuni. Mai mult, legea pare elaborata special pentru a-i fi subminata din capul locului eficienta si pentru a se incuraja nerespectarea ei: nu sunt prevazute termene-limita de incheiere a politelor, praguri minime privind suma asigurata si nici sanctiuni pentru incalcarea prevederilor legale.

Cel mai prost administrator - cele mai putine asigurari

Incheierea de asigurari de raspundere profesionala a managerilor si administratorilor societatilor comerciale tine, in mod evident, de strategiile de management al riscului specifice fiecarei companii in parte, fiind, astfel, o decizie privata. Din acest punct de vedere, legiferarea obligativitatii incheierii de astfel de polite constituie o imixtiune a statului in libertatea de optiune a agentilor economici privati. Utilitatea acestor polite este incontestabila, mai ales in cazul companiilor listate la Bursa, unde atat varietatea si valoarea prejudiciilor, cat si numarul potential de pagubiti sunt mai mari. Insa principiile guvernantei corporative nu trebuie si nici nu pot, de altfel, sa fie impuse prin decret al statului.

In cazul companiilor de stat, lucrurile stau altfel, intrucat, in caz de prejudiciu cauzat de decizii ale managerilor si administratorilor, pagubiti nu sunt doar eventualii actionari minoritari, clienti si alti terti, ci in primul rand bugetul de stat. �Tertii�, in aceasta situatie, reprezinta masa contribuabililor la buget. Iar gradul mare de risc reprezentat, in aceste conditii, de deciziile luate de managementul societatilor cu participatii ale statului ar justifica, eventual, impunerea obligativitatii acestor asigurari la companiile de stat. Datele oficiale arata insa altceva: societatile cu participatii de stat nu se grabesc deloc sa respecte legea.

Pretextul 'lipsei de maturitate'

Motivatia comuna a autoritatilor si a reprezentantilor pietei asigurarilor, in sustinerea obligativitatii acestui tip de asigurare, este aceea ca societatile romanesti pe actiuni nu au asimilat inca o �cultura� a responsabilitatii corporative, astfel incat sa cumpere din proprie initiativa asigurari de raspundere profesionala pentru managerii si administratorii lor. Iar eventualele prejudicii cauzate de deciziile acestora s-ar traduce in pierderi importante pentru companii si terti, precum si in complicate si costisitoare procese in justitie.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe