In strainatate, firmele de head hunting arata ca o galerie de stramosi cu portofel magna cum laudae. Dupa o viata in jungla marilor afaceri, batrinii businessmeni se relaxeaza vinind pe bani frumosi manageri de top. Mai tineri in Romania, head hunterii au luat-o de la zero si si-au cioplit uneltele pe masura ce vinau

Informatii si schimb de informatii, intilniri, cunostinte si relatii. In head hunting, daca nu ti-ai baut ani in sir cafeaua cu cine trebuie, nu existi, oricit entuziasm, bani si rafinament psihologic ai avea la dispozitie.
In lantul ADN al head hunterului trebuie sa se gaseasca pe linga gena de spion, care sa-l daruiasca cu ochiul si timpanul potrivit, si o buna gena de negustor.

"Head huntingul e ca un serviciu de informatii. Te intilnesti cu toti oamenii importanti, stii secretele lor. Sint informatii pe care le stringem de 15 ani despre fiecare", e operativ George Butunoiu, Managing Partner la firma de executive search (n.r. - head hunting de top) cu acelasi nume, unul dintre pionierii head huntingului in Romania. "In strainatate, cei din head hunting care sint pe pozitii de conducere nu sint psihologi, ci fosti manageri de succes care intra in consultanta unde e mai comod. In tarile mari, toti head hunterii sint cu virste de peste 50 de ani, am vazut si de 75 de ani. De ce? Ca sa poti recruta un director general pentru un business trebuie sa intelegi si businessul", explica George Butunoiu. In Romania, head hunterii vin din toate domeniile, nu exclusiv din business, si au o medie de virsta de 35 de ani.

Incercind sa ademeneasca la un interviu pentru o companie oameni din middle si top management care de fapt nici nu-si cauta de lucru, head hunterii folosesc tehnici din vinzari. Cu atit mai mult cu cit companiile care-i angajeaza ii obliga sa nu-i spuna candidatului, pina intr-un stadiu avansat al discutiilor, numele firmei si uneori nici macar pozitia pentru care este luat in vizor.

Miza cea mare pentru head hunter e sa-i stirneasca dorinta de a se intilni, spunindu-i mai nimic. Madalina Didea, Managing Partner la Hart Human Resource Consulting, stie ce-l scoate pe manager din birou. Ceva dulce: "Statistic vorbind, sint sanse mici sa-ti spuna 'nu>>, atit timp cit stii sa-l complimentezi!". Secretomania in head hunting face parte din dotarile standard de siguranta ale meseriei. Pozitia pentru care vinezi candidati poate fi ocupata de cineva care nici nu stie ca i se cauta inlocuitor sau face parte dintr-o noua strategie a firmei, care nu trebuie aflata de concurenta.

Dar pina sa ajunga sa le dea primul telefon, multi head hunteri regizeaza scenarii prin care sa le afle numarul de mobil, mai ales ca nu umbla numai dupa celebritatile unui domeniu. "Trebuie sa te gindesti cine intra in contact cu jobul asta - de exemplu, distribuitori -, sa te dai drept unul dintre ei si sa ceri la firma numarul de telefon al directorului. Sau suni la companie, 'Uite, sint o fosta colega de liceu, n-am mai vorbit de o mie de ani. Imi puteti da si mie numarul lui cutare?>>. O alta varianta e sa ma gindesc pe cine mai cunosc dintr-o anumita industrie, care ar putea avea contact cu el. Daca stiu ca esti discret, oamenii iti spun. Alta data cind au nevoie si tu le dai ceva", nu ramine datoare Madalina Didea.

Lui Ionut Balintoni, manager al agentiei de recrutare Qualia, ii place pozitia de "un prieten al unui prieten" ca start intr-o negociere: "Te priveste altfel, nu mai esti un necunoscut care ii propune un job. Si atunci trebuie sa intri cumva in cercul lui de cunostinte".


Despre autor:

Cotidianul

Sursa: Cotidianul


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.