De peste 17 ani, statul roman nu face altceva decit sa distruga incet, dar sigur, sectorul agricol, urmind parca un plan diabolic. La inceputul anilor `90, taranii si-au primit paminturile inapoi. Imediat, prin tot felul de legi sau taxe, autoritatile au trecut la recuperarea terenurilor, anticipind, parca, dezvoltarea pietei imobiliare. Astfel, terenuri extravilane au devenit intravilane rapid, micii proprietari au fost nevoiti sa-si dea paminturile in arenda, iar arendasii au avut grija sa imparta profitul. Intre ei. Pentru acest an, noua directie de actiune impotriva proprietarilor s-a materializat in Codul Fiscal. Mai exact, in multimea de aberatii cuprinse in acesta.

Numai terenuri de calitate superioara

Daca, in cazul oraselor, valoarea impozitului pe terenuri sau cladiri se stabileste in functie de anumite zone, in ceea ce priveste terenurile agricole extravilane acestea sint impartite pe ranguri, de la 0 la V. Fiecarui rang i se aplica un coeficient de corectie, care variaza intre 1, pentru terenurile de rang V si 8 pentru cele de rang 0, acestea din urma fiind socotite, evident, cele mai bune din punct de vedere calitativ si taxate ca atare. Pentru a se stabili calitatea solului, in mod normal se apeleaza la studii de specialitate, asa numitele studii pedologice. Nu se stie cite astfel de studii au fost solicitate de catre consiliile locale, cert este faptul ca peste 80% din primarii au declarat ca terenurile de pe care iau impozite sint de rang I si II, adica unele dintre cele mai bune din punct de vedere calitativ. Aceasta catalogare a solului atrage dupa sine bani mai multi la bugetul local, proveniti, evident, din impozitele aferente.

Specialistii din domeniu sustin, insa, ca in Romania nu prea mai exista terenuri de rang I si II, nici macar in Baragan, zona foarte bine cunoscuta pentru calitatea deosebita a solului, de vina fiind degradarea accentuata la care acestea au fost supuse de-a lungul timpului. Asadar, deciziile primariilor de a salta artificial calitatea terenurilor aflate in custodie, pare nefondata si chiar abuziva.

Citeste si:

Bani in plus

In plus, pentru ca operatiunea de stringere a banilor la bugetul local sa fie mai eficienta, primariile s-au gindit ca rata inflatiei de numai 5% este mult prea mica si, pentru a evita orice riscuri, au saltat-o la 10%. Dupa ce plateste toate taxele pentru terenurile pe care le detine, proprietarul, daca reuseste, cumva, sa obtina vreun profit, ceea ce pare imposibil, mai are de platit si cei 16% impozit, extraordinara cota unica imbratisata la sfirsitul lui 2004. Ministerul Finantelor nu s-a lasat mai prejos si a pus si el umarul la colectarea de fonduri de la taranii proprietari. Pentru 2006, au existat doua tarife de impozitare pentru terenurile extravilane. Primul, care a durat 82 de zile, era de 1 leu/hectar, iar al doilea, care a inceput din martie, de 36 lei/hectar.

Cine s-a grabit si a platit impozitul pina in martie, se poate considera un om fericit. Ceilalti, pe linga faptul ca au scos din buzunar mult mai multi bani, s-au trezit si penalizati pentru intirziere. Numai ca penalizarile nu au fost percepute la nivelul de 1 leu/hectar, ci la 36 lei/ hectar. Dupa cite se stie, legile nu se aplica retroactiv, astfel incit sumele incasate de la proprietari nu sint nici pe departe cele reale. In medie, sumele incasate de stat din impozitele pe terenurile agricole au fost mai mari cu aproximativ 27% decit ar fi trebuit.

In concluzie, pentru 2007, taranul roman va trebui sa plateasca impozite mai mari pentru ca: solurile au fost clasificate dupa ureche, primariile au dublat rata inflatiei tot dupa ureche, iar statul a hotarit ca terenurile extravilane sint mult mai valoroase decit cele pe care se construiesc vile si cartiere de lux.