Mizele sunt certe si multiple. In primul rand, nu trebuie uitat caracterul indispensabil al energiei termice si electrice in orice tara din lume. Cu atat mai mult cu cat ne referim la un stat cu o economie cu pronuntat caracter energofag! Ce presupune acest fapt pentru actorii din piata? Pozitii de oligopol (clienti multi, furnizori putini), daca nu chiar mici monopoluri pe piete locale.

Cum s-ar traduce asta? Daca cei care vor castiga contractele de privatizare sunt suficient de abili in ceea ce priveste redactarea acestora, profiturile imense le pot fi garantate fie de neinterventia statului in fixarea preturilor (oricum intrarea in Uniunea Europeana le garanteaza salturi semnificative pentru aliniere), fie din neangajarea unor investitii consistente, dar foarte necesare, fie din nestipularea unui calendar clar al disponibilizarilor (inerente oricaror companii ce trebuie restructurate).

Daca tinem cont de declaratiile din ultima vreme venite de pe tot esichierul politic, exemplele de pana acum nu sunt dintre cele mai incurajatoare pentru viitorul mers al lucrurilor. Poate cel mai controversat moment a fost trecerea in proprietate privata a pachetului majoritar de la SNP Petrom. Tot mai multe voci acuza faptul ca austriecii de la OMV au dat lovitura secolului pe piata estica, exploatand zacaminte romanesti la preturi joase, platind redevente ce nu tin seama de mersul pretului petrolului la nivel international, si oferind produse pe piata aliniate la tarifele UE (daca nu chiar peste).

O alta miza importanta pentru potentialii ofertanti o reprezinta si amplasamentul. Unitatile scoase acum la vanzare valoreaza foarte mult chiar si numai privit prin prisma terenurilor ce intra in capitalul social. Sunt destui carcotasi care spun pe la colturi ca bani frumosi se pot face pe viitor si din vinderea fierului vechi de la obiective ce vor fi dezafecate.

Avand in vedere toate aceste elemente, procesul de privatizare si mai ales postprivatizare trebuie tratat cu maxima atentie. Autoritatile, in speta Ministerul Economiei si Comertului (MEC), primesc rolul deosebit de important de a stabili strategii de privatizare care trebuie sa aiba in vedere atat oportunitatile de dezvoltare a societatii, ulterioare privatizarii, cat si oglindirea optima a costurilor de productie si furnizare in tariful platit de consumatorul final.

Profitabilitatea companiilor de utilitati este binecunoscuta, astfel ca, in momentul in care statul roman a anuntat privatizarea lor, mari nume de pe piata mondiala si-au anuntat intentia a investi capital social in spatiul carpato-danubiano-pontic. Acest interes este alimentat, pe de o parte, de caracterul indispensabil al energiei termice si electrice, care asigura o piata sigura si permanenta, dar si de iminentele majorari ale tarifelor, odata cu intrarea Romaniei in familia comunitara.

Astfel ca autoritatile, in speta Ministerul Economiei si Comertului (MEC), primesc rolul deosebit de important de a stabili strategii de privatizare care trebuie sa aiba in vedere atat oportunitatile de dezvoltare a societatii, ulterioare privatizarii, cat si oglindirea optima a costurilor de productie si furnizare in tariful platit de consumatorul final.

Privatizarile marilor companii din domeniul energetic au debutat in vara anului 2004, cand austriecii de la OMV au preluat 51% din actiunile SNP Petrom, pentru suma de 1,5 miliarde de euro, insa tranzactia a generat numeroase conflicte, la baza carora stau clauzele secrete ale contractului, suspectate de cauzarea unor pierderi imense statului roman.
2005 a fost anul privatizarilor, cand Distrigaz Sud si Distrigaz Nord au fost preluate de Gaz de France, respectiv E.ON, si cand patru dintre cele opt filiale ale societatii Electrica au primit capital privat. In primavara, Electrica Banat si Dobrogea au fost cumparate de italienii de la Enel, iar CEZ (Cehia) a achizitionat filiala din Oltenia, urmand ca, in toamna, Electrica Moldova sa fie preluata de compania germana E.ON. In vara 2006, cei de la Enel s-au intors pentru a cumpara filiala care deserveste partea de sud a Munteniei.

Totusi, Romania se afla abia la inceputul drumului spre privatizarea sectorului energetic, iar gestionarea tranzactiilor nu este una usoara, tocmai pentru ca se etaleaza o cerere mare, mai ales din partea companiilor internationale.

Energia hidro si cea nucleara - cele mai ieftine
Potrivit capitolului 14 - "Energie" din tratatul de aderare la Uniunea Europeana, Hidroelectrica trebuie sa privatizeze 150 de microhidrocentrale care mai sunt functionale din cele 227 din portofoliul sau. Compania a anuntat deja un program, potrivit caruia 51 de astfel de capacitati vor fi vandute pana la sfarsitul anului. Detinerea unei capacitati hidroelectrice, chiar si de dimensiuni mici, este deosebit de profitabila pe piata energetica, intrucat costurile de productie sunt foarte reduse.

Rentabila este si productia energiei nucleare. Ca dovada, 16 firme s-au inscris in cursa pentru participarea la compania de proiect a reactoarelor 3 si 4 de la Cernavoda, chiar daca vor trebui sa contribuie cu minimum 50 milioane de euro. Cele 13 care au trecut de prima evaluare includ nume mari din energia mondiala, Enel, Iberdrola, E.ON, RWE Power, precum si consortiul format din Ansaldo Italia si AECL Canada, care a participat si la constructia primelor doua unitati, insa doar patru sau cinci dintre ele vor fi castigatoare. Desi Nuclearelectrica va ramane operatorul reactoarelor, pentru a nu exista conflicte de interese, statul a decis ca niciuna din companii sa nu detina pachetul majoritar.

Privatizarea pe Bursa

Citeste si:

Listarea la Bursa a actiunilor companiilor neprivatizate inca este o optiune pe care autoritatile o au in vedere din ce in ce mai mult, ca masura optima de a obtine un pret corect in functie de cerintele pietei, ca urmare asigurandu-se ca investitiile vor fi conforme cu necesitatile companiei.

Astfel, in perioada imediat urmatoare va fi desemnata societatea intermediara pentru listarea unui pachet de 10% din Transgaz, care va avea loc peste aproximativ un an. Pe de alta parte, decizia privind listarea societatii Nuclearelectrica va fi luata dupa constituirea companiei de proiect pentru constructia unitatilor 3 si 4, astfel ca tranzactionarea la Bursa ar putea lua startul abia in 2008. Nici listarea Romgaz nu se va realiza mai devreme, intrucat nu a fost stabilita inca o strategie de privatizare.
In ceea ce priveste filialele Electrica privatizate (Muntenia Sud, Moldova, Banat, Dobrogea si Oltenia), Distrigaz Sud si E.ON Gaz Romania (fostul Distrigaz Nord), reprezentantii Oficiului pentru Privatizare intocmesc in aceasta perioada documentatia necesara listarii la Bursa a 5% din actiuni, care s-ar putea realiza in primavara anului viitor.

Prea profitabile

La sfarsitul lunii trecute, 10% din actiunile Transelectrica au fost listate la Bursa de Valori Bucuresti. Autoritatile estimeaza ca aceasta masura va aduce beneficii enorme companiei, mai ales ca, in cadrul ofertei primare, pachetul de actiuni a fost suprasubscris de mai bine de sase ori. Ca urmare, conducerea societatii a anuntat ca statul nu va renunta la pachetul majoritar al Transelectrica, tocmai pentru ca societatea este deosebit de profitabila, iar privatizarea ei nu si-ar gasi nicio justificare.

In cazul ultimelor trei filiale neprivatizate ale Electrica, Muntenia Nord, Transilvania Nord si Transilvania Sud, procesul de licitatie pentru selectia consultantului a fost demarat inca de la inceputul acestui an, vanzarea lor fiind preconizata pentru inceputul anului 2007. Si aici au fost discutii privind pastrarea pachetului majoritar in posesia statului, in ideea in care Electrica urmareste sa se implice si in productia de energie, participand la selectia pentru constructia reactoarelor 3 si 4, dar si la alte proiecte din acest domeniu.

Tergiversari

Din obligatiile Romaniei incluse in strategia de restructurare aprobata de oficialii europeni face parte si privatizarea complexurilor energetice Turceni si Rovinari. Dupa indelungi tergiversari, determinate de nereguli constatate la contractele comerciale incheiate de conducerile celor doua capacitati, guvernul a finalizat strategia de privatizare la finele lunii august, urmand ca in aceasta toamna sa fie lansate ofertele de vanzare, fie simultan pentru ambele complexuri, fie la o scurta perioada de timp intre ele.

Potrivit reprezentantilor Oficiului pentru Privatizare, vanzarea complexului Rovinari se va realiza prin preluarea unui pachet de 65% din actiuni de catre un investitor strategic, in timp ce doar 51% din capacitatea Turceni va primi capital privat.
Pentru complexul energetic Craiova, strategia nu a fost inca finalizata, intrucat minele care ii asigurau materia prima au fost in mare parte inchise. Este posibil insa ca si aceasta facilitate sa fie privatizata in acest an, in cazul in care se gasesc solutii pentru alipirea unor mine din cadrul Societatii Nationale a Lignitului Oltenia.

Compania CEZ si-a anuntat deja intentia de a achizitiona unul dintre cele trei complexuri, cel mai probabil orientandu-se spre Rovinari, principalii competitori ai cehilor fiind societatea Electrica si italienii de la Enel. De altfel, acestia din urma au invitat statul roman sa ii priveasca drept ofertanti pentru orice privatizare din sectorul energetic.

Vanzare pe bucatele

Totusi, nu toti producatorii de energie au cunoscut perioade profitabile in ultimii ani. Societatea Termoelectrica se afla in pragul falimentului, dupa acumularea unei datorii istorice de peste 1,2 miliarde de euro, din care 800 de milioane catre bugetul de stat, iar restul, fata de partenerii comerciali. Reprezentantii MEC au propus stergerea acestor creante, invocand faptul ca ele nu sunt cauzate de un management defectuos, ci de o conjunctura economica nefavorabila. Desi Consiliul Concurentei a catalogat-o drept societate de interes economic general si a admis stergerea de principiu a datoriilor, factorii de decizie din Comisia Europeana continua sa ceara informatii despre rentabilitatea societatii. Mai mult, saptamana trecuta, reprezentantii Ministerului Finantelor au respins solicitarile MEC de stergere a datoriilor, acuzand suma imensa, dar au precizat ca vor reveni asupra deciziei in cazul unui raspuns favorabil de la Bruxelles.

Autoritatile au luat insa in calcul si varianta falimentului societatii, caz in care termocentralele pentru care nu vor fi gasiti investitori sau nu vor fi preluate de autoritatile locale vor fuziona cu Hidroelectrica, functionand ca depozite de capacitate pe langa hidrocentralele din proximitate. Totusi, deja au fost constituite societati mixte cu investitori privati, cum e cazul CET Bucuresti Sud si CET Grozavesti, in timp ce mai multe companii si-au aratat interesul pentru termocentralele principale. Astfel, compania spaniola Iberdrola ar opta pentru capacitatea de la Deva, iar firma Romenergo - pentru cea de la Borzesti, in timp ce AES Corporation, Brikel si Prisma doresc, de asemenea, sa investeasca la Electrocentrale Doicesti, unde urmeaza a fi creionate strategiile de privatizare.