Marconi. P&O. The Body Shop sau O2. Desi activeaza in domenii dife-rite, toate aceste nume au ceva in comun. Sint branduri din Marea Britanie, vindute recent catre alte companii straine. Mai mult, se asteapta ca si alte branduri britanice importante sa intre, cit de curind, in portofoliul strainilor. Cum se face ca brandurile englezesti se vind asa usor, in timp ce alte tari isi pazesc cu indirjire afacerile propriilor cetateni? Potrivit "The Guardian", totul a inceput acum 25 de ani, cind Banca Regala a Scotiei, fondata in 1727, a primit o oferta de achizitie din partea unei corporatii bancare din HongKong. La acea vreme, raspunsul englezilor a fost unul dur si greu de acceptat de catre asiaticii veniti sa faca achizitia. Agentia de dezvoltare a Scotiei, Partidul National Scotian, chiar si partidul Laburist, impreuna cu economistii si finantatorii din Edingburgh au fost impotriva achizitiei.

Dar de atunci si pina acum se pare ca englezii si-au schimbat strategia. Lunile trecute, British Airports Authority (BAA) autoritatea ce se ocupa de aeroporturile britanice si compania telefonica britanica O2 au fost vindute spaniolilor. Compania de cosmetice The Body Shop a fost preluata de francezii de la L`Oreal, fosta companie imperiala de transport P&O a fost achizitionata de afaceristi din Dubai, iar faimoasa firma de electronice Marconi a fost cumparata de suedezi.

Alte marci britanice binecunoscute, aflate sub patronat strain, sint Sotheby`s, Walker`s Crisps si HP Sauce, achizitionate de americani, Harrods, sub patronat egip-tean, Thomas Cook, Rolls-Royce si Thames Water vindute germani-lor, Hamleys, cumparata de islandezi, MG, achizi-tionata de chinezi si Rowntree achizitionata de elvetieni. Mai mult, anul acesta, valoarea to-tala a acestor tranzactii este in curs de dublare.

Presiunea capitalismului

Dar cum au evoluat, in timp, lucrurile? In 1963, doar 7% din actiunile companiilor britanice erau detinute de compani straine. In anii `60 - `70, increderea in economia britanica a scazut dramatic, ceea ce a reprezentat un motiv puternic pentru a nu mai accepta investitiile straine. Astfel, prin 1981, actiunile companiilor detinute de straini erau doar 3% din total.

Citeste si:

La jumatatea anilor `80, o mare parte a economiei engleze era detinuta de stat si, prin urmare, existau anumite limite pentru investitorii straini, foarte multe actiuni fiind oprite de gu-vern pentru e evita achizitiile ostile. In 1989, clasa politica a cedat in fata logicii capitalismului si a acceptat intrarea masiva a capitalului strain. Ceea ce a avut ca rezultat instrainarea unor branduri engleze istorice.

Dovada de slabiciune

De cele mai multe ori, economistii britanici nu sint pe aceeasi lungime de unda. De data aceasta, insa, ei au ajuns la un consens. Si au declarat ca Anglia este tara in care unui strain ii este cel mai usor sa achizitioneze o companie nationala. Marea Britanie a pus profitul inaintea nationalismului, a fost concluzia lor. "In Anglia, au loc preluari de companii care, daca ar avea loc in alte tari, ar crea discutii aprinse intre liderii de opinie", scrie "The Guardian". "Aceasta explozie a achizitiilor de pe teritoriul Angliei este un semn de recunoastere a puterii economice sau o slabiciune, o ineficenta de a controla afacerile nationale la un potential maxim?", se intreaba profesorul Karel Williams din cadrul Universitatii Manchester, unul dintre putinii care au studiat fenomenul.

"Un motiv de ingrijorare, in ceea ce priveste achizitiile straine in Anglia, poate fi faptul ca Regatul pierde pozitia de mare putere economica", adauga Williams. In ciuda trendului general, in continuare, pe teritoriul Marii Britanii, exista companii care tin ridicat drapelul nationalismului. Printre acestea se gasesc compania petroliera British Petroleum, compania aeriana British Airways. Barclays, BT, Marks & Spencer, GlaxoSmithKline, Imperial Tobacco sau Tesco. Dar cea mai importanta institutie britanica ce lupta impotriva curentului inca din 1727 este Banca Regala a Scotiei care a ramas neatisa de investitiile straine.