Fiecare sigla spune o poveste, dar are si una in spate. Articole sportive, bauturi, masini sau calculatoare, toate au succes cu conditia ca firma producatoare sa fie gata sa achite consumul multor neuroni pe tema semnaturilor lor vizuale.

Cu picioarele-nainte

Unele logo-uri au stirnit legende urbane. De exemplu, se spune ca cel pentru Nike ar fi fost desenat de un copil. De fapt, autoarea este Caroline Davidson, o angajata temporara, care a produs designul in 1971, contra sumei de 35 de dolari. Au existat insa compensatii financiare ulterioare. La inceput, logo-ul trebuia imprimat doar pe un anume tip de pantof creat de un profesor de economie. Cu timpul, a fost perfectionat de designeri pentru ca apoi sa isi faca aparitia si pe haine, Internet sau in printuri. In schimb, logo-ul Adidas a pornit-o cu dreptul: cele trei dungi paralele figurau pe toate tipurile de incaltaminte si articole de vestimentatie produse de firma inca de la inregistrarea ei cu acest nume, in 1949. Fratele fondatorului Adidas, Rudolf Dassler, este responsabil pentru crearea companiei Puma. Logo-ul acesteia a vazut lumina soarelui ceva mai tirziu, in 1968, la sase ani dupa ce Pele cistiga Campionatul Mondial de fotbal purtind ghetele produse de firma germana.

Vezi cursiv si bei fluent

Conflictul cromatic dintre albastrul Pepsi si rosul Coca-Cola nu a dat rezultate pozitive. Vinzarile au crescut pentru Pepsi doar atunci cind si-a schimbat complet logo-ul, preferind majusculele boldate. Inainte, ambele firme isi scriau numele in italice, bazindu-se pe diferenta de culori pentru a-i sari in ochi consumatorului. Coca-Cola isi devansa insa cu mult competitorul in adoptarea acestei solutii, logo-ul sau datind din 1885. Tipul de scriere italica era denumit „Spencerian" si era forma dominanta de scris de mina formal folosit in SUA in secolul al XIX-lea.

Citeste si:

Nu o data marcile de bautura au preluat drept logo-uri simboluri nationale. Acesta este cazul berii Guinness, care se foloseste de un instrument muzical: o harpa din secolul al XIV-lea, care, pe vremea lui Henric al VIII-lea, reprezenta Irlanda. La ora actuala, instrumentul muzical este inca in vigoare, pastrat in incinta Trinity College din Dublin. Guinness se mindreste cu acest logo din 1862. Carlsbergul a preferat sa mizeze pe inovatie, in speta pe designerul si arhitectul danez Thorvald Bindesball. El a proiectat, in 1904, un logo in care influentele Art Nouveau sint evidente, cu atit mai mult cu cit nu s-au perimat pina acum.

Masini pe cai mari

Si brandurile automobilistice au puternice radacini locale, adesea reflectate de logo-uri. De exemplu, primul logo pentru Alfa Romeo, din 1910, combina doua simboluri milaneze: sarpele familiei Visconti pe un fundal albastru deschis, dar si crucea rosie pe fond alb. De parca respectul aratat orasului nu era suficient de apasat, logo-ul mai continea si noduri caracteristice dinastiei Savoy, la care se adauga chiar si cuvintul „Milano", fireste, scris doar cu majuscule.

Stuttgart este orasul natal al lui Mercedes Benz si Porsche. Acesta din urma foloseste simbolul localitatii in logo-ul sau. Paradoxal, si principalul concurent al lui Porsche, Ferrari, are drept semn distinctiv un cal negru pe un scut galben, acelasi blazon al orasului Stuttgart. Diferenta consta in faptul ca firma italiana a adaugat trei dungi in culorile steagului national. Mercedes Benz nu este insa atit de legat de locurile natale. Logo-ul sau, datind din 1926, se vrea metaforic: steaua cu trei virfuri creata de Gottlieb Wilhelm Daimler trebuia sa demonstreze capacitatea motoarelor, indiferent de mediul in care operau – sol, apa sau aer. La ora actuala, nici logo-ul BMW nu mai are nimic de-a face cu compania producatoare de masini. Reprezinta insa un omagiu adus trecutului belicos al firmei. Logo-ul reprezinta, stilizat, o elice avind cerul drept fundal. Scopul este de a ilustra menirea originala a companiei: productia de avioane in timpul Primului Razboi Mondial.