Folosind parca aceeasi reteta, fostele tari comuniste din Europa de Sud-Est au inceput restructurarea sistemelor bancare aproape in acelasi timp. Scoaterea statului din joc intr-un timp cat mai scurt si privatizarea pe scara larga a bancilor au constituit principalele provocari ale noilor guvernanti. Salvarea a venit din partea investitorilor straini, cu o intarziere de cativa ani buni, comparativ cu tarile Europei Centrale si de Est.

Primele incercari de constituire a unor sisteme bancare moderne au inceput imediat dupa 1989, in toate tarile Europei de Sud-Est. Lipsa legilor sau permisivitatea acestora in ceea ce priveste capitalul minim necesar pentru constituirea unei banci a condus insa, in majoritatea cazurilor, la aparitia unui numar foarte mare de banci si, implicit, la bulversarea intregului sistem. In final, s-a ajuns la aparitia crizelor financiare.

Istorii paralele

In Bulgaria, de exemplu, in 1992 numarul bancilor era de 81, scazand treptat pana la 37, in 1997. Serbia si Muntenegru a condus detasat in tot acest timp. Nu mai putin de 112 banci au fost active in 1995. Chiar daca astazi numarul lor a scazut la 43, tara se confrunta cu o alta problema, in conditiile in care statul detinea inca, in 2004, 34,75% din activele sistemului.

Nici Macedonia nu a scapat de aceasta "explozie" bancara. In prezent are 24 de banci operationale, la o populatie de numai 2,1 milioane de locuitori. Un alt record negativ - Bosnia si Hertegovina, unde in 1997 existau 76 de banci active, dintre care doar 30 erau 100% privatizate. In plus, la mijlocul anilor ’90 bancile non-private detineau aproape 80% din totalul activelor. Un amanunt interesant este faptul ca majoritatea bancilor din aceasta tara au fost fondate in timpul razboiului, mai degraba pentru a facilita transferurile internationale decat pentru a desfasura activitati traditionale.

Invazia mult asteptata

Croatia, liderul de necontestat al zonei, a urmat la inceput acelasi traseu, avand, la sfarsitul anului 1996, 60 de institutii de credit, aproape 50% detinute de stat. Adevarata transformare a inceput prin restructurarea celor mai mari banci precum Privredna, Splitska sau Rijecka Banka, proces care a inghitit aproape 1,6 miliarde euro, consolidarile sau achizitiile din anii urmatori reducand numarul bancilor la 37. Scoaterea statului din joc intr-un timp cat mai scurt si privatizarea pe scara larga a bancilor au constituit principalele provocari pentru noile guverne.

Citeste si:

Din pacate, acest lucru nu a reusit decat tarziu, la mijlocul anilor ’90, iar in unele cazuri si mai tarziu. Albania, codasa zonei, a reusit sa finalizeze cea mai mare privatizare abia in 2004, cand Raiffeisen Bank a cumparat intreg pachetul de actiuni al Bancii de Economii, pentru suma de 126 milioane euro. Astazi insa, peste 95% din sistemul bancar este privatizat.

Exceptii

La vremea cand in Ungaria, de exemplu, cota de piata a bancilor straine in ceea ce priveste activele era de peste 60%, in Croatia strainii abia adunau 6,7% din piata. In scurt timp, prin intrarea unor institutii precum OTP sau Banca Comerciala Italiana, bancile straine au ajuns la 91,3%, in timp ce statul este prezent cu doar 3,1%. Un fenomen interesant pare a se desfasura in Serbia si Muntenegru, unde privatizarea merge ceva mai greu. Statul a reusit sa vanda dupa inceperea reformei doar trei banci. Procentul de 34% detinut de stat se datoreaza in mare parte bancilor straine care urmaresc sa-si consolideze pozitia pe piata prin achizitia altor juca-tori din afara prezenti pe piata locala, nefiind interesati de bancile autohtone.

Un caz aparte este cel al Macedoniei, unde, chiar daca sistemul bancar a fost aproape in totalitate privatizat, statul detinand doar 4,9% din capital, prezenta investitorilor straini este inca slaba, acestia avand 47,6% din capital si 47,3% din active. Nu in ultimul rand, interesant este faptul ca majoritatea acestor investitori straini provin din tarile Europei de Sud-Est, institutiile financiare occidentale nefiind inca interesate de aceasta piata.

Recorduri peste recorduri

In Romania, restructurarea sistemului bancar a urmat acelasi scenariu ca in toate celelalte tari din Europa de Sud-Est, cu singura deosebire ca acest proces a inceput mult mai tarziu. Intrarea pe piata autohtona a investitorilor straini puternici s-a produs abia in 2000, acesta fiind doar unul dintre motivele pentru care Romania se afla pe ultimele locuri in ceea ce priveste intermedierea financiara, de exemplu. Lipsa de competenta a autoritatilor, din anii premergatori crizei sistemului bancar, a scos din buzunarul nostru nu mai putin de 3 miliarde de dolari, in tentativele de a salva colosi precum Bancorex sau Banca Agricola.

Tot la capitolul recorduri, de data aceasta insa unul pozitiv, merita mentionat faptul ca privatizarea BCR a bagat in buzunarul guvernului cea mai mare suma obtinuta din vanzarea unei banci in Europa de Sud-Est, dupa 1989.