Un miliard de utilizatori il acceseaza frecvent in 2005. S-a nascut ca retea de calculatoare, a devenit cea mai intinsa piata de desfacere, pentru ca in viitor sa se transforme intr-o lume paralela, guvernata de reguli proprii. Dupa marile descoperiri geografice si spatiul cosmic, omenirea a construit Internetul ca pe un taram nou, care sa-i tina treaz spiritul de aventura.
S-a vorbit foarte mult in ultima vreme despre Internet si despre controlul pe care Statele Unite ale Americii il exercita asupra lui. S-au scris mii de articole ce relatau incercarea Organizatiei Natiunilor Unite de a prelua controlul asupra Internetului de la guvernul american. Unii au avansat chiar ipoteza infiintarii unui Internet paralel, care sa functioneze ca o contrapondere la pozitia dominanta a SUA asupra Internetului clasic.

Cu toate acestea, pastrand principiul "Cainii latra, ursul trece", Internetul si-a vazut de drum, fara sa-i pese de sedintele ONU sau de miile de critici lansate din toate colturile lumii. In timp ce dumneavoastra cititi acest articol, la Vancouver se pun bazele unui nou acord intre actorii Internetului modern, acord prin care starea actuala a lucrurilor se va mentine cel putin pana in 2012. Care sa fie oare motivul pentru care se pastreaza o situatie atat de criticata de presa mondiala? Cititorul poate deveni confuz atunci cand singurele fapte care i se prezinta sunt cele clasice: "Guvernul american are o strategie prin care controleaza lumea, si Internetul nu este decat un alt capitol al acestei strategii". Realitatea e putin mai complexa: Internetul e o megaafacere. Cine controleaza Internetul incaseaza bani din "nimic".

Povestea din spatele povestii

Internetul isi fundamenteaza functionarea pe un sistem denumit DNS (domain name system). Acesta este in principiu o "carte de adrese" (similara cartii de telefoane), cu ajutorul careia computerele pot comunica intre ele in Internet. Fiecare adresa este compusa din doua elemente: un nume de domeniu, de genul "sfin.ro", si un IP care identifica unic fiecare computer in retea. Atunci cand un utilizator doreste sa acceseze un anumit website, computerul sau va identifica adresa corespunzatoare acelui domeniu, dupa care va contacta computerul pe care este gazduit website-ul in cauza.

Datorita faptului ca adresele resurselor din Internet trebuie sa fie unice pentru ca acesta sa functioneze, este necesar sa existe un sistem centralizat de "cuplare" a numelor de domenii cu IP-urile corespunzatoare. La inceputuri, aceasta "carte de telefoane" a fost gestionata, sub coordonarea atenta a guvernului american, de un grup de voluntari, National Science Foundation (NSF). In 1992, NSF a solicitat ajutorul unei companii private, Network Solutions, care sa gestioneze si sa mentina in functiune bazele de date referitoare la domeniile ".com", ".org" si ".net". La acel moment, Network Solutions a devenit singura companie care putea inregistra noi nume de domenii cu terminatiile in cauza.

De la ajutor la monopol

Cresterea exploziva a Internetului a schimbat destul de curand aceasta situatie. Schimbarile ce aveau sa vina se datorau in mare parte cererilor tot mai numeroase de inregistrare de domenii, dar si disputelor frecvente intre detinatorii de marci inregistrate si persoanele care inregistrau nume de domenii continand acele marci pentru a obtine profituri serioase din vanzarea lor. Guvernele unor state europene au inceput sa manifeste ingrijorare pentru monopolul american asupra numelor de domenii.

Prin urmare, atunci cand a expirat intelegerea cu Network Solutions, in iunie 1997, Departamentul de Comert al SUA (care preluase administrarea de la NSF) si-a anuntat intentia de a "delega" managementul DNS-ului. Aceasta s-a materializat in 1998, cand administrarea DNS-ului a revenit unei organizatii non-profit, ICANN (Internet Corporation For Assigned Names And Numbers).

A urmat apoi "indulcirea" monopolului Network Solutions (cunoscuta in prezent sub numele VeriSign) asupra inregistrarii numelor de domenii ".com", ".net", ".org". In prezent, o companie poate fi acreditata de ICANN sa desfasoare activitati de inregistrare de top level domains (".com", ".net", ".org" etc.) daca parcurge un anumit proces de acreditare. Aceeasi companie trebuie sa plateasca apoi un anumit pret catre VeriSign pentru fiecare nume de domeniu inregistrat.

Sa retinem, asadar, cei trei mari actori care au jucat rolul de administratori ai Internetului modern: guvernul american (prin Departamentul de Comert), ICANN si VeriSign (fosta Network Solutions).

Spre dezmembrarea ICANN?

Citeste si:

De-a lungul anilor, fiecare dintre aceste entitati a fost supusa unor critici vehemente. ICANN a fost acuzata ca nu mai are nimic in comun cu principiile dupa care s-a organizat. Nu mai intruneste conditiile de la infiintarea ei ca si organizatie non-profit. Nu mai reprezinta cetateanul de rand atunci cand isi stabileste prioritatile si incheie colaborari prin care se creeaza ori mentin monopoluri. Recenta sedinta ONU privind controlul Internetului avea sa fie, in opinia unora, primul pas in dezmembrarea ICANN.

Colaborare cu nabadai

Partenerii ICANN si VeriSign nu au avut o relatie lipsita de animozitati. Dovada concludenta in acest sens o constituie serviciul Site Finder, lansat de VeriSign in 2003. Prin intermediul acestuia, utilizatorii care scriau gresit numele de domenii ".net" sau ".com" erau ghidati spre alte website-uri. La scurta vreme dupa lansarea serviciului, ICANN, supus presiunilor pietei, a solicitat VeriSign sa suspende functionarea acestuia. Urmarea fireasca a fost un proces intentat de VeriSign partenerului sau ICANN.

A urmat o perioada de timp in care unii analisti prevedeau incetarea colaborarii dintre cele doua entitati odata cu finalizarea acordului inca in vigoare pana in anul 2007. Cu toate acestea, ICANN si VeriSign au ales sa continue colaborarea pana in 2012. Cel putin, aceasta este propunerea inclusa pe ordinea de zi a sedintei consiliului de conducere al ICANN, ce are loc in aceste zile la Vancouver.

Concesii de dragul profitului

Ambele parti au facut concesii. VeriSign a admis faptul ca va anunta ICANN despre orice gen de serviciu nou pe care urmeaza sa-l lanseze. In acest fel, se pot evita viitoare conflicte de genul celui generat de Site Finder. In schimb, ICANN a oferit VeriSign dreptul exclusiv de a administra domeniile ".com" pentru o perioada de cinci ani, o miscare pe care multi dintre criticii fenomenului o asociaza cu intarirea pozitiei monopoliste a VeriSign, cu efecte importante asupra costurilor platite de utilizatorul obisnuit de Internet. VeriSign a primit, de asemenea, dreptul de a continua administrarea numelor de domenii ".net".

Potrivit negocierilor dintre parti, VeriSign va putea creste preturile pentru numele de domenii ".com" cu pana la 7% pe an, incepand din 2007. In acest moment, pretul perceput de VeriSign pentru un nume de domeniu ".com" este de 6 dolari. Intelegerea in curs de negociere are in vedere si cresterea taxelor platite de intermediari pentru fiecare tranzactie (inregistrare, reinnoire sau transfer al unui nume de domeniu). In prezent, aceasta taxa fixa este de 25 centi, iar cresterea ar urma sa o aduca la 50 de centi pana in iulie 2007.

Mai mult, VeriSign primeste dreptul de prima optiune pentru reinnoirea acordului incepand cu 2012.

Apar noi procese

Companiile care vand si intermediaza vanzarea numelor de domenii, (reunite sub titulatura World Association of Domain Name Developers) au introdus recent doua actiuni in justitie la o instanta din San Jose, California. Actiunile au drept tinta compania VeriSign, pe care o acuza de practici anticoncurentiale in materia stabilirii preturilor domeniilor ".com".

Potrivit purtatorului de cuvant al ICANN, aceste actiuni in instanta au rolul de a influenta opinia publica tocmai in momentul in care au loc dezbaterile publice de la Vancouver asupra acordului de prelungire a colaborarii dintre ICANN si VeriSign.