Pe la inceputul anilor ’90, vanzatorii de la tarabe luau act de existenta unui fenomen curios: oamenii incepusera sa cumpere carti groase! Nu conta titlul acesteia, nici autorul, importanta era insa grosimea tomului.

Asa a luat nastere grija pentru suportul material al continutului si fetisizarea ambalajului. In privinta productiei si vanzarii de carte, o componenta importanta a targetului de cumparatori o reprezinta snobii. Aceasta categorie sociala constituie, de fapt, principala clientela pentru autorii la moda si tinta preferata a editorilor de carti scumpe.

Pentru acel cititor care cumpara din necesitate - culturala, profesionala sau de instruire -, pretul mediu al unei carti (200.000-300.000 de lei vechi) este o sursa reala de dezechilibru al bugetului personal. In aceasta categorie de cumparatori intra si intelectualii. Este adevarat ca, in Romania, cartile se vand de trei ori mai ieftin decat in Occident, dar si salariile sunt cu mult mai mici. Iar produsele de stricta necesitate (hrana si imbracaminte) costa si ele destul. Ceea ce-l pune pe potentialul cumparator in situatia de a alege: ori un kilogram de salam ori 250 de pagini de literatura.

Grigore Arsene: "40% din pretul cartii ramåne in librarii"Asadar, oricat de ieftine ar fi cartile in comparatie cu Europa, ele tot scumpe ramån. Grigore Arsene, proprietarul Editurii Curtea Veche, ne-a explicat cum ajunge sa coste o carte atåt de mult: "In medie, 40% din pret ramane in librarii. Este procentul pentru care titlul este expus pe raft si cam atat. Pana la 10% din pret platim pentru copyright sau drepturi de autor. Traducerea si redactarea costa peste 3 euro pe pagina, iar DTP-ul si coperta - 0,5 euro. Tiparul este, la o carte de 250 de pagini, cam de un euro exemplarul. Regia editurii si TVA-ul de 9% completeaza schematic aceasta structura". Cele 40 de procente la care face referire Grigore Arsene reprezinta rabatul comercial impus de distribuitori, in speta DDC (Depozitul de Distributie Carte). Potrivit afirmatiilor unor editori si ale angrosistilor concurenti, DDC (care are exclusivitate asupra distributiei prin reteaua Diverta) percepe un rabat de pana la 47 si chiar 49%. Ceilalti angrosisti opereaza, in medie, cu un rabat de 30%.

"Problema majora ramane difuzarea - spune Grigore Arsene. Exista un numar rusinos de mic de librarii in tara. Sunt orase fara nici o librarie. Au disparut o data cu privatizarile. Apoi, cu mici exceptii, serviciile difuzorilor sunt lamentabile. Cred ca nici nu stiu exact ce fel de servicii ar trebui sa ofere pentru rabatul foarte mare pe care-l practica. De fapt, indirect, tot editurile suporta afacerea difuzorilor. Circuitul banilor este mult ingreunat de sistemul tip consignatie (plata "marfii" dupa vanzare - n.r.). Doar difuzorii mari accepta instrumente de banca (bilet la ordin). Probleme sunt si cu acestia, pentru ca exista pericolul monopolului. Oricum, dezechilibrul intre piata editoriala si desfacerea cartilor este evident".

DDC, un colos de 16%

Piata cartii e zguduita de un conflict general si "interactiv", adica toata lumea e suparata pe toata lumea: cumparatorii de carte sunt suparati pe edituri pentru ca pun preturi mari la carti; editorii fara distributie proprie sunt suparati pe DDC, din cauza marketingului agresiv si nemilos pe care-l practica, impunand un rabat urias (ceea ce-i obliga pe ei sa mareasca pretul cartilor); aceiasi editori sunt suparati pe ceilalti angrosisti, pentru ca practica un comert haotic si primitiv, in sistem consignatie, impropriu vanzarii de carte, si fara plata la termen; angrosistii sunt, la randul lor, nemultumiti de DDC care, avand forta financiara, ii scoate de pe piata; in sfarsit, angrosistii sunt suparati si pe edituri, pentru ca acestea, in loc sa lucreze cu ei, prefera holdingul RTC - DDC - Diverta, adica tocmai pe cei care-i "jecmanesc" (peste 45% rabat).

Si totusi, explicatia e simpla: editorii prefera DDC pentru ca, in ciuda agresivitatii de impunere pe piata, practica un comert coerent si civilizat, in sensul ca lucreaza cu instrumente bancare si platesc corect si la timp. La randul lui, DDC are o logistica performanta, o desfacere rapida si completa, o monitorizare stiintifica a vanzarilor si a trendurilor. Toate acestea ii permit sa aiba o perspectiva complexa si completa asupra vanzarilor de carte si sa-si impuna conditiile financiare. Desi, in realitate, forta DDC de acoperire a acestor vanzari este de numai 16% din total (cifra de afaceri 4,1 milioane euro, la nivelul anului 2004), ceea ce lasa loc de intors celorlalti concurenti.

Principalul adversar al DDC este firma Stand (cifra de afaceri doua milioane de euro) care a gasit, cel putin pana acum, solutii de contracarare a ofensivei DDC si chiar de dezvoltare a propriei afaceri. O gaselnita interesanta a acesteia este Targul Permanent de Carte, deschis in septembrie, pe strada Petru Rares din Bucuresti, unde cartile se vand, pentru persoane fizice, cu o reducere de 20%. Nicolae Iacob, patronul firmei Stand, isi permite acest discount din rabatul pe care l-ar incasa detailistii.

Citeste si:

Exista si edituri multumite de colaborarea cu DDC sau, in orice caz, care nu-si manifesta nemultumirea. Una dintre ele este puternica Editura Polirom, care a negociat cu distribuitorul un rabat rezonabil. Pe care Vlad Vanatoru, directorul de vanzari al Polirom, n-a vrut sa-l divulge, dar se pare ca e comparabil cu al celorlalti angrosisti (30-35%). Intre cei doi parteneri a existat, in cursul acestui an, o neintelegere in urma careia Polirom si-a retras cartile de la DDC si din reteaua Diverta. A revenit dupa sase luni, iar colaborarea este acum satisfacatoare pentru ambele parti.

Laura Serban (director divizie RTC Holding): "DDC ESTE in acelasi holding cu Diverta, dar nu suntem Diverta"

Marea suparare a angrosistilor impotriva holdingului RTC - DDC - Diverta este faptul ca lupta e inegala: "Noi percepem un rabat de 30%, din care 25% il dam detailistilor" - spune Nicolae Iacob, patronul firmei Stand. "Noua ne raman 5%, din care trebuie sa ne acoperim toate cheltuielile. DDC, dupa ce ca impune un rabat de 45%, il mai si pastreaza integral, pentru ca distribuie cartile prin Diverta, care e reteaua lor. Cum sa faci fata in aceste conditii?".

Laura Serban, directorul diviziei RTC Holding, prezinta situatia altfel: "DDC e in acelasi holding cu Diverta, dar nu e Diverta, chiar daca are exclusivitate la distributia prin aceasta retea. Din rabatul negociat cu editurile, DDC retine doar 8%. Restul il ia Diverta, care are cheltuieli mult mai mari, incepand cu chiriile si terminand cu serviciile si imaginea. Iar extinderea librariilor noastre si pe teritoriul Republicii Moldova a marit si mai mult aceste cheltuieli.

Pe de alta parte, DDC nu distribuie doar prin Diverta, ci si prin alte magazine, cum sunt cele din Cora, Carrefour, Kaufland, Metro Real, librariile Hachette etc.".
Cifra de afaceri totala a vanzarilor de carte din Romania este de 25 de milioane de euro. E greu de spus daca este mult sau putin. E greu de spus si care ar fi nevoile reale. Se poate afirma cu certitudine doar ca a trecut vremea cand oamenii cumparau carti groase fara sa se uite la autor. Acum, dimpotriva, se poarta autorii: Coelho, Dan Brown, Mircea Cartarescu, Patapievici.

Au ramas doar opt

Istoria "capitalista" a distributiei de carte in Romania a inceput in 1992, cand a aparut primul angrosist, firma Blasco. In anul urmator, au mai aparut firmele Stand si Admiro.

Varful de dezvoltare al acestei prime etape a fost atins in perioada 1999-2001, cand functionau 15 angrouri de carte. Acum au ramas doar opt pentru ca, intre timp, a inceput expansiunea DDC. In septembrie 2002, holdingul condus de Radu Octavian a "inghitit"

(prin cumparare) doua angrouri importante din zona Garii de Nord: Dulimex si Edit Grup A&M. Negocieri s-au facut si cu firma Stand, dar aceasta nu s-a lasat cumparata. Configuratia actuala a distributiei de carte din Romania se prezinta cam asa: 8 firme relativ puternice de vanzare angro (DDC, Stand, Rolcris, Atlas, Mario, Vox, Astro, Maricom), 400 de chioscuri de carte, dintre care 30 se afla in Bucuresti (erau 150 pana sa vina Traian Basescu primar), 350 de librarii de stat si 100 de librarii private.