Banca centrala joaca mai relaxat

La inceputul anului 2005, Banca Nationala a Romaniei (BNR) s-a confruntat cu o dilema caracteristica tuturor bancilor centrale din economiile unde moneda nationala fluctueaza liber: tinta de inflatie sau urmarirea cursului valutar. Mai exact, banca centrala avea de ales intre a continua sa urmareasca procesul de temperare a inflatiei cel putin intr-un ritm similar, sau sa stabilizeze leul nou. Acum, dupa 11 luni, avem raspunsul. Volatilitatea leului nou este mai mica decat inainte de anuntarea fluctuarii sale, iar inflatia este doar cu 1% mai mica fata de anul trecut.

In ultimul raport asupra inflatiei, BNR afirma ca politica sa monetara urmareste o rata a inflatiei de 6% la sfarsitul anului 2006. In opinia mea, sustinuta de o analiza monetara, daca vrem ca aceasta rata a inflatiei sa devina realitate, ar fi nevoie de o politica monetara mai restrictiva.

Un argument in favoarea acestei teorii este acela ca, in 2004 nivelul masei monetare si-a inversat tendinta descendenta. Desigur, unii vor argumenta, si evolutiile anterioare par sa le dea dreptate, ca nu mai exista o relatie directa dintre masa monetara si inflatie. Dar, avand in vedere intervalul mare de timp luat in considerare pentru o analiza coerenta, ar trebui sa observam efectele maririi masei monetare, in prima parte a anului 2006.

Alt motiv ar putea fi comparatia intre masa monetara si volumul de bunuri si de servicii produse in Romania. Dupa cativa ani in care masa monetara si Produsul Intern Brut (PIB) nominal au crescut in ritmuri similare in ultimii doi ani arata ca economia Romaniei nu poate absorbi o cerere mai mare. Totusi, povestea devine mai frumoasa daca avem in vedere rata monetizarii din economia Romaniei. O masa monetara marita este insotita de un volum mai mare de tranzactii interne.

Totusi, cu prea multi bani pe piata, ne-am fi asteptat ca BNR sa fie vigilenta asupra pretului real al banilor. Dar, dupa cum vedem, rate negative ale dobanzii ar putea insemna ca leul nou devine o marfa indezirabila, ceea ce ar putea duce la un consum mai ridicat si la o cerere mai mare de valuta. Aceasta este doar o cale de masurare a presiunile inflationiste dintr-o economie. Dar in peisajul romanesc cred ca este calea cea buna. Ceea ce arata acest lucru este ca politica monetara este lasata prea libera fata de obiectivul ei. Mai mult, deciziile BNR din 2005 ne-au aratat ca, intrucat o institutie nu este convinsa ca merita sa lupti impotriva inflatiei, acest lucru atrage costuri pe termen scurt.

Dar haideti sa vedem cum a influentat inflatia mica in alte state din Europa Centrala si de Est dezvoltarea economica, care ar trebui sa fie obiectivul fundamental pentru realizatorii strategiilor. In Ungaria, temperarea inflatiei a mers "mana in mana" cu scaderea PIB. In Ungaria, ritmul de crestere economica a devenit mai lent, in timp ce inflatia a atins un prag, constant de 4%. In Cehia, ca si in Polonia, inflatia si cresterea economica au avut acelasi "tipar". Pentru a concluziona, avand in vedere actuala politica monetare, ultima mea prognoza asupra inflatiei din 2006 este intre 6,5% si 7,2%. In plus, nu vad rata inflatiei la 5% inainte de 2009.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe