Fantomele BRD

Despre corectitudinea bancilor se pot vorbi multe. Rolul acestor institutii financiare este de a pastra banii clientilor in maxima securitate, respectiv sa intervina cu imprumuturi in cazul in care un client are nevoie de lichiditati pentru a derula o afacere sau investitie.

Despre confidentialitatea bacilor dispun o serie de acte normative generale, cat si norme interioare care difera de la o banca la alta. Despre siguranta si confidentialitatea institutiei bancare se pot discuta multe. In cazul bancilor elvetiene care au refuzat sa faca publice conturile nazistilor s-au scris multe. Pentru a evita asemenea situatii, legislatia a suferit o serie de schimbari, atat in tara cantoanelor, cat si in alte state. Noile reglementari au creat posibilitatea ca organele de cercetare si urmarire penala sa aiba acces la informatiile despre conturile unor persoane sau firme care sunt suspectate ca au comis infractiuni.

Banca Romana pentru Dezvoltare - Groupe Societe Generale (BRD-GSG) practica o forma de furt din contul clientilor sai care depaseste orice imaginatie. BRD-GSG - Sucursala Grup Mures este fruntasa in asemenea actiuni. Functionarii bancii scot din contul clientilor sume importante pe care le transfera in conturi fictive deschise pe numele unor firme fantoma, care nu au figurat niciodata in baza de date a Camerei de Comert.

Cazurile de acest gen sunt multiple, iar daca clientii pagubiti fac reclamatii, sunt haituti de directorul sucursalei, Corneliu Grosu, si pedepsiti de regula cu trecerea pe lista fraudentilor prin introducerea firmei in baza de date a Centralei Incidentelor de Plati (CIP) din cadrul Bancii Nationale. Aparitia pe aceasta lista poate determina partenerii de afaceri sa rupa orice relatie comerciala cu firma respectiva, lucru care duce la falimentarea societatii comerciale.

Un asemenea caz este cel al firmei SC Ivanyi Company SRL din Targu Mures. Aceasta firma a facut o investitie importanta la nivelul judetului Mures, cheltuind peste noua miliarde de lei din surse proprii ale societatii pentru amenajarea la standardele actuale a unui magazin din Piata Teatrului, respectiv pentru dotarea cu mobilier specific, cu utilaje, aer conditionat, program informatic de evidenta a stocului de marfa si a vanzarilor. Pentru plata marfurilor, aprovizionate cu acordul furnizorilor, a fost creat un sistem de decontare si anume: la primirea marfurilor se emiteau bilete la ordin si cecuri pe care la data emiterii se inscria o data ulterioara celei emiterii propriu-zise a documentului, cu 30 pana la 90 de zile.

Aceste documente sunt cunoscute in lumea afaceristilor sub denumirea de cecuri postdatate. Emiterea acestor bilete postdatate nu este interzisa de lege. Normele legale previzeaza insa ca cecul, fiind un instrument de plata decontabil la vedere, poate fi depus la incasare oricand, indiferent de data inscrisa pe el, platitorul avand obligatia sa se asigure ca la data depunerii cecului va avea in cont suma necesara decontarii.

Infractorii scapa cu ajutorul normelor interne ale BRD

La sfarsitul anului 2002, administratorul firmei Ivanyi Company s-a trezit cu decontarea unor plati catre mai multe firme cu care societatea lui nu a avut nici o relatie comerciala. Astfel, in contul firmei Royal Brinkers SRL, in data de 18 decembrie 2002 au fost transferate 91 de milioane de lei. Doua zile mai tarziu, in contul societatii Boter Prod SRL au mai fost transferate putin peste douazeci de milioane de lei, iar in 23 decembrie 2002 firma Total Quality SRl primea din contul Ivanyi Company 41.651.517 lei. In doar sase zile, firma mureseana pierdea peste 150 de milioane de lei.

Conducerea societatii pagubite a inceput o ancheta interna pentru a vedea daca a fost vreo gresala sau infractiune comisa de proprii angajati. Dupa clarificarea situatiei, in urma careia s-a stabilit ca nici un angajat de la Ivanyi Company nu este implicat in aceste inginerii financiare, adminsitratorul si actionarul unic al firmei, Istvan Szent-Ivanyi cere lamuriri conducerii bancii, in persoana directorului sucursalei Corneliu Grosu. Situatia nu se lamureste, iar Szent-Ivanyi trimite o scrisoare directorului de atunci al Bancii Romane pentru Dezvoltare, Bogdan Balthazar. Incidentul ajunge insa la o noua etapa in momentul in care conducerea bancii refuza orice comunicare pe aceasta tema.

Szent-Ivanyi are banuieli ca este vorba de o infractiune si cere printr-o adresa Oficiului Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Mures datele de identificare a celor trei firme a caror conturi au fost umflate cu banii de la Ivanyi Company. Rezultatul este halucinant: societatile respective nu figureaza in Registrul Comertului. Pentru omul de afaceri muresean devine clar ca este vorba despre o infractiune si sesizeaza organele de ancheta. Grosu este invitat la politie si apoi la procuratura sa dea explicatii, dar el refuza sa comunice datele tranzactiei sustinand ca informatiile solicitate sunt secrete si nu le poate pune la dispozitia anchetatorilor. Ca sa puna batista pe tambal sustine ca a fost o banala eroare a unei operatoare pe calculator si astfel scapa cu o amenda administrativa si acopera infractorii.

Politistii si procurorii, la mana BRD

Explicatia directorului Grosu nu sta in picioare, iar incapacitatea profesionala a anchetatorilor este de-a dreptul penibila. Este greu de crezut cum pot fi operate tranzactii intr-o banca in contul unei firme inexistente. Asta deoarece, in momentul in care o firma deschide un cont la o banca, trebuie sa prezinte o serie de documente de identificare. Astfel, cele trei firme, Royal Brinkers SRL, Boter Prod SRL si Total Quality SRL ar fi trebuit sa prezinte actele eliberate tocmai de Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Mures. In alte ordine de idei, la decontarea unor plati, actul prezentat de cel care incaseaza trebuie sa contina nu mai putin de patru stampile si o semnatura autorizata a firmei care a eliberat instrumentul de plata in cauza. Daca Ivanyi Company nu a eliberat documentele respective, atunci ori au fost decontate prin incalcarea reglementarilor valabile, ori stampilele si semnatura au fost falsificate.

La aceste aspecte se mai adauga si faptul ca este vorba de trei firme fantome si de trei decontari intr-o perioada foarte scurta, aspect care contrazice flagrant afirmatiile directorului Grosu. Colac peste pupaza, dupa o serie de schimburi de corespondenta si demararea anchetei de catre politie si procurori, banii sunt returnati, dupa 40 de zile de la decontarea platilor in cauza, societatii pagubite in contul de la Banca Romana pentru Dezvoltare - Groupe Societe Generale - Sucursala Grup Mures. Acest ultim gest vine sa confirme inca o data ca banii au fost pur si simplu furati.

In timpul anchetei am descoperit mai multe situatii de acest gen. Mai multi oameni de afaceri si administratori de societati comerciale reclama disparitia unor sume de bani din cont, ca fiind deconturi catre firme cu care nu au si nici nu au avut legaturi comerciale. In majoritea cazurilor, banii sunt returnati dupa perioade ce variaza intre 30 si 90 de zile, fara nici o explicatie si de regula din conturile curente ale Bancii Romane pentru Dezvoltare.

Reporterii nostrii au demarat o ancheta pentru identificarea firmelor care au beneficiat de aceste decontari frauduloase. Totodata, rugam toti oamenii de afaceri si administratorii de firme care au constatat abateri din partea Bancii Romane pentru Dezvoltare - Groupe Societe Generale - Sucursala Grup Mures sa ne contacteze.

Acordul tacit al lui Balthazar

Istvan Szent-Ivanyi, satul de sicanele directorului bancii, Corneliu Grosu, in data de 14 februarie 2003 transmite o scrisoare catre conducerea centrala a Bancii Romane pentru Dezvoltare - Groupe Societe Generale, avand ca destinatar presedintele de atunci al bancii Bogdan Balthazar. Omul de afaceri din Mures cere sprijinul lui Balthazar pentru a clarifica situatia, dar in loc de clarificare a incidentului primeste un raspuns naucitor, prin care versiunea directorului sucursalei Mures devine pozitie oficiala a bancii. Chiar sicanele directorului Grosu sunt enumerate in scrisoarea semnata de Balthazar, ca acte pentru care Szent-Ivanyi ar fi responsabil.

Este greu de inteles atitudinea directorului Bogdan Balthazar si fara sa recurgem la speculatii putem afirma ca este vorba de o acoperire a unor fapte infractionale. In mod normal conducerea centrala a BDR trebuia sa declanseze o ancheta interna si sa verifice cum este posibila transferarea unor sume de bani in contul unor firme inexistente. Trebuiau verificate cu rigurozitate toate instrumentele de plata folosite in aceste tranzactii frauduloase, precum si faptul ca banii respectivi au fost recuperati, iar daca da, de ce banca a returnat banii clientului pagubit din propriul cont si fara calcularea dobanzii practicata pe piata bancara pentru perioada in care Ivanyi Company nu a dispus de suma respectiva.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe