In ultimele saptamani, leul s-a apreciat din nou, atat fata de euro, cat si fata de mai vechiul lui dusman, dolarul american. Ca si aprecierea din ultima parte a anului 2004 si primele luni din 2005, noua intarire a monedei nationale a declansat un cor de proteste din partea exportatorilor, dar si a altor cercuri de afaceri din Romania, principala tinta a criticilor fiind Banca Nationala a Romaniei. Plangerile celor care sunt defavorizati de evolutia ascendenta a leului demonstreaza, inca o data, daca mai era nevoie, conceptia, preponderenta in sectorul intreprinderilor, ca "cineva trebuie sa faca ceva", conceptie la fel de paguboasa ca si sistemul economiei planificate centralizat, sistem care a intiparit adanc in mintile cadrelor din economia romaneasca un mod de comportament, care nu se adapteaza cu usurinta la mecanismele pietei.

Cererea ca Banca Nationala sa intervina pentru stabilizarea cursului sau chiar pentru deprecierea leului este nu numai inutila, dar si imorala. De mai bine de 15 ani, romanii s-au obisnuit cu deprecierea continua a monedei nationale, au simtit efectele prabusirii puterii de cumparare a veniturilor si economiilor lor si au acceptat aceasta depreciere cu fatalism, insusindu-si explicatiile docte ale specialistilor, care spuneau ca acesta este tributul pe care trebuie sa-l platim pentru lipsa de eficienta si structura defectuoasa a economiei dezvoltate de comunism. Presiunile asupra leului au fost uriase: de la povara masei de lei existenta pe piata in exces, la inceputul tranzitiei, pana la situatiile dezastruoase din 1997-1998, cand tensiunile generate de varful de sarcina la plata datoriei externe au dus la o depreciere accelerata.

10 ani de politica ezitanta

Pe parcursul primilor 10 ani ai tranzitiei, politica de curs de schimb a leului a fost ezitanta, si nu intotdeauna sub controlul BNR. Ezitarile guvernului, liberalizarea prea lenta si introducerea prea tarziu a unei piete valutare normale si-au luat tributul si au facut ca presiunile asupra leului sa creasca, contribuind in acelasi timp la "dolarizarea" economiei romanesti. Este destul de probabil ca impulsul dat de cursul de schimb al leului sa fi constituit cel mai important element de inducere a inflatiei in economia romaneasca in perioada tranzitiei. Studiile economice aprofundate vor putea evalua aceasta ipoteza care nu fost agreata de specialistii bancii centrale, dar pentru moment nu este necesar sa dezvoltam aceasta tema.

Deprecierile masive au convenit exportatorilor

Sa ne aducem aminte de perioadele in care deprecieri accentuate ale leului injumatateau aproape peste noapte munca de ani de zile a unora, in timp ce imbogateau rapid pe cei care aveau incasari din exporturi. Asa cum nu a fost necesar sa se masoare profitul suplimentar obtinut prin deprecierea leului, nici acum nu este necesar sa se intervina pentru cei ale caror marje de profit s-au redus. De aceasta data, spre deosebire de perioadele in care interventiile (sau neinterventiile) BNR duceau leul la podea, spre satisfactia exportatorilor, recentele aprecieri ale leului erau previzibile si, spre deosebire de masa populatiei care a suferit datorita deprecierii, cei care au probleme in prezent le puteau evita prin instrumentele specifice de management ale riscului valutar.

Avertismentele guvernatorului BNR au fost foarte clare

Incepand cu ultima parte a anului trecut, din momentul in care guvernatorul BNR a anuntat public o schimbare a politicii de interventie in piata, toti cei al caror venit depindea de incasari in dolari sau euro trebuiau sa incerce sa evalueze situatia pietei sau sa apeleze la specialisti in acest scop. Pentru cei care lucreaza in medii bancare, si mai ales in domeniul trezoreriei, de cativa ani era evident ca in piata valutara de la Bucuresti exista un exces de valuta.

De asemenea, nu exista dealer din sistemul bancar sa nu stie de cumpararile masive ale BNR si sa nu aiba o imagine clara in legatura cu ce putea sa insemne schimbarea anuntata de guvernatorul Isarescu. De fapt, prin iesirea la rampa din finalul anului trecut, Isarescu nu urmarea doar sa faca un enunt al noii politici a Bancii centrale, ci mai degraba sa transmita un mesaj: priviti spre piata, deoarece s-ar putea sa aveti surprize. Din pacate, prea ocupati cu alte maruntisuri zilnice, managerii din economie au ignorat acest mesaj, iar cand evolutiile de pe piata au inceput sa le fie nefavorabile, s-au multumit sa critice BNR, fara a incerca sa evalueze serios perspectivele.

Export-export, dar nu cu orice pret

Pentru acest an, in care se pregatea si denominarea leului, era mai mult decat evident ca la supraoferta de valuta se va suprapune si actiunea de sustinere psihologica a monedei nationale, a carei depreciere ar fi putut compromite succesul masurii la care BNR tinea foarte mult. Urmarind datele pietei valutare si comunicatele BNR, putem observa ca, pe parcursul primelor sase luni ale acestui an, banca centrala a continuat sa cumpere cu constiinciozitate valuta de pe piata interna, la niveluri intre 500 de milioane si 1 miliard de euro in fiecare luna, astfel incat prin aceste achizitii a contribuit la reducerea ofertei si la mentinerea unei relative stabilitati a cursului leului, reusind, in acelasi timp, sa-si sporeasca substantial rezerva valutara (ajunsa la peste 16 miliarde euro, impreuna cu stocul de 105 tone de aur). Iata astfel ca, pentru constituirea rezervei valutare a Romaniei, la sursa incasarile din export si intrarile de capital, s-au adaugat intrarile din achizitii ale BNR pe piata valutara interna, astfel incat expresia traditionala ca "exportul constituie singura sursa de valuta", cu corolarul ei ca exportul trebuie sprijinit cu orice pret, nu-si mai gaseste locul in Romania anului 2005.

Citeste si:

Foamea de devize straine, inlocuita cu foamea de profituri

Intr-adevar, in contextul unui sistem cu moneda nationala convertibila, cu piata valutara functionala si cu miscare libera a capitalurilor, ecuatiile clasice ale economiei romanesti sunt fundamental modificate. In prezent, "foamea" de devize straine, caracteristica statelor din "lagarul socialist" si celor indatorate din "lumea a treia", care a condus la multe aberatii economice, sociale si politice (prin ignorarea pietei interne si fortarea exporturilor pana la infometarea propriilor cetateni) si care, probabil, a avut o contributie majora la prabusirea sistemului comunist din punct de vedere economic, este si trebuie sa fie inlocuita de "foamea" de profituri, in orice moneda ar putea fi obtinute acestea: pentru toti operatorii economici este esential sa desfasoare o activitate profitabila, inclusiv prin managementul imbunatatit al veniturilor si cheltuielilor in monede diferite.

In fond, despre ce este vorba? Avem intrari denominate intr-o moneda straina (sau mai multe) si iesiri (costuri) denominate in moneda locala, iar raporturile dintre aceste monede nu sunt fixe, ci variabile. Sunt noi variabile care se adauga la cele mai bine cunoscute: inflatie, dobanzi, salarii etc. Sunt, pe de alta parte, variabile cu care managerii din sistemul bancar, spre exemplu, sunt obisnuiti foarte bine.

Atentie la cursul dolar-euro!

Pe de alta parte, sa nu uitam faptul ca, pe parcursul ultimilor ani, in incercarea de a avea o mai mare previzibilitate a veniturilor, multi salariati au solicitat, si obtinut, ca salariile sa le fie indexate fata de evolutia cursului de schimb. Pretul mai tuturor furniturilor, ba chiar si unele taxe (acciza la produse petroliere) sunt de mai multa vreme exprimate in euro (sau dolari), ceea ce ar trebui sa simplifice lucrurile. Nu trebuie uitat faptul ca si intre dolarul SUA si euro, sau yen sau lira sterlina si francul elvetian, raporturile nu sunt fixe, ci stabilite pe pietele financiare internationale, si in acest an, in mai mare masura decat in trecut, s-a facut simtita evolutia cursurilor valutare (si indeosebi a cursului dolar/euro) asupra afacerilor romanesti, si, din nou, multi manageri care sperau intr-o evolutie liniara si o mentinere de tendinta au fost luati prin surprindere.

Trebuie retinute cateva lucruri simple: cursurile valutare (inclusiv cel al leului) nu sunt fixe; interdependenta globala a pietelor financiare influenteaza major toate cursurile; trebuie stiut si planificat foarte bine in ce moneda avem exprimate veniturile si in ce moneda platim cheltuielile; exista mijloace sa ne protejam impotriva evolutiilor nefavorabile ale cursului de schimb (desigur ca acestea costa si reduc profitul, dar nu asa de drastic precum impactul neprevazut al pietei); analizele de piata valutara interna si internationala, de dobanzi si politici monetare trebuie citite sistematic si nu doar informative, atunci cand trebuie sa schimbam bani.

Dincolo de toate aceste considerente, trebuie spus fara echivoc faptul ca aprecierea monedei nationale aduce un deserviciu real si foarte concret celor care si-au orientat activitatea spre export si au cele mai multe costuri in lei. Totodata, prin "ieftinirea" relativa a importurilor, aprecierea monedei nationale are un impact negativ major asupra evolutiei pe termen scurt a balantei comerciale si a balantei de plati, care poate prejudicia grav evolutia echilibrului macroeconomic restabilit cu atata dificultate in Romania postcomunista.

Este nevoie de solutii, nu de paliative

Solutiile pe care le abordeaza in prezent cabinetul Tariceanu si Banca Nationala a Romaniei, orientate catre reducerea cererii de consum interne (prin majorari de impozite si restrictionari ale creditarii), sunt paliative care vor avea mai degraba efecte adverse.

Ar fi interesant de analizat care sunt factorii care determina evolutia leului in perioada urmatoare, dar nu trebuie uitat ca sunt doar factori de influenta si nu poate exista nici o certitudine, in afara de aceea ca nu exista cursuri fixe si nici evolutii determinate arbitrar.

In opinia autorului acestor randuri, exista suficiente elemente care actioneaza in favoarea monedei romanesti astfel incat sa nu fie probabila o inversare de tendinta. De asemenea, in raporturile dolar/euro, cred ca se va ajunge, treptat, la o redresare a dolarului, cu atat mai mult cu cat FED a inceput sa actioneze in aceasta directie (Sistemul Federal de Rezerve - FED - a majorat recent dobanda de referinta, dand un semnal in directia unui dolar mai puternic, in timp ce euro poate fi subminat pe termen scurt de disensiunile din UE, de deficitele bugetare ale unor tari precum Franta si Italia, dar si de cresterea pretului titeiului), chiar daca tendintele pe termen lung sunt in favoarea euro. Nu trebuie insa uitat ca nu exista certitudini in ceea ce priveste evolutia cursurilor.