Deficitul de cont curent extern, un fel de indicator al consumului net de resurse externe intr-o perioada anume, a luat-o apocaliptic razna: in primele patru luni ale anului (pentru care exista deocamdata date certe) a fost mai mare cu aproape 80% fata de cel din perioada corespunzatoare a anului trecut. Marea agentie de informatii si servicii financiare Bloomberg estimeaza, din surse FMI, ca deficitul de cont curent extern al Romaniei, la nivelul acestui an, va urca la 12,5% echivalent PIB, cota dubla fata de cea de 6% considerata pe plan international ca fiind de alerta.

Un asemenea record transeaza, fara echivoc, problema aparent controversata a majorarii TVA, probabil cu 3 puncte procentuale, de la 1 ianuarie 2006. Majorare ce pare sa fi fost, la presiunea FMI, asumata de guvern, dar pe care Partidul Democrat din coalitia la guvernare a respins-o si ca idee, din motive politice si electorale.

Aparand a fi legata de efectele adverse ale introducerii cotei unice de impozitare a veniturilor - prima si cea mai importanta masura economica a actualei guvernari -, majorarea TVA nu este de mirare ca intalneste opozitie din partea celor aflati la carma, pusi acum sa-si recunoasca intr-un fel, prin aceasta, un esec al demersului intreprins.

Daca efectele cotei unice s-ar fi limitat in spatiul bugetar, lucrurile ar fi fost mai simple. O mai buna colectare a taxelor si impozitelor, combinata cu o majorare a unora dintre acestea cu impact selectiv asupra populatiei ar fi putut rezolva eventual problema incasarilor bugetare si evita deci recurgerea la cresterea TVA, care este un impozit sigur si productiv, dar care loveste greu intreaga populatie.

Citeste si:

Nu aceasta este insa situatia! Efectele cotei unice au iesit din spatiul bugetar si au accentuat sever dezechilibre general-economice. Cota unica a lasat in plus pe piata pentru consum circa 900 milioane de euro. Foarte important, insa, de subliniat, la dispozitia celor mai instariti dintre romani, vreo 300-400 mii de persoane! Acestea s-au repezit sa-i utilizeze indeosebi pe marfuri scumpe, din import. Ca urmare, consumul din import a scapat complet caii. Importurile nu mai au nici un reper in exporturi.

Efectele in domeniu ale cotei unice au fost atat de puternice pentru ca, de fapt, s-au articulat pe un fond deja destabilizat de alte doua tendinte. Pe de o parte, este vorba de cresterea creditarii, inclusiv a creditului de consum, legata de noua faza de dezvoltare a sistemului bancar, dar si de posibilitatile oferite de intrarile de bani in tara din partea lucratorilor romani in strainatate. Pe de alta parte, este vorba de aprecierea leului, determinata tot de aceste intrari de bani, care a afectat exporturile si a stimulat importurile.

La cat a luat-o razna deficitul de cont curent extern, singura majorarea TVA mai poate face ceva. Descurajarea creditarii, stoparea aprecierii leului si majorarea unor impozite de rangul doi sunt acum in masura cel mult sa opreasca morisca deteriorarii in continuare a contului curent extern, dar nu mai sunt de ajuns sa combata efecte deja produse. Orice rezerve politice, de altfel de inteles, ar avea actualii guvernanti, trebuie acum sa-si asume majorarea TVA chiar daca nu le place. Efectul politic va fi insa devastator pentru ca, in timp ce de cota unica, de deschiderea creditarii de consum si de expansiunea importurilor au beneficiat doar cateva sute de mii de oameni, prin majorarea TVA nota de plata va fi achitata de milioane de oameni, cei mai multi foarte saraci.

Din pacate pentru acestia din urma, nu mai exista alternative realiste. Cresterea TVA a devenit un rau necesar, pentru ca alternativa ar insemna sa se ajunga in situatia de a nu se face fata platilor externe, cu efectele binecunoscute asupra devalorizarii bruste a monedei nationale si exploziei preturilor interne, platite tot de catre cei multi si mult mai greu.