Realizatorul revistei presei de la Antena 1, Mircea Badea, spunea ca atat el, cat si opinia publica s-au saturat pana peste cap de subiectele «Mutu» si «Topul celor 300 de miliardari». Cu toate astea, cred ca o ultima precizare, legata de clasamentul bogatasilor din Romania, ar mai trebui facuta.
Daca intrebi omul de pe strada, capeti un raspuns previzibil: «Toti sunt niste hoti, maica! Au furat ca niste banditi si nimeni nu le-a facut nimic!». Pentru a nuanta, ar trebui spus ca exista mai multe categorii de raufacatori.
Unii sunt miliardarii de carton, pregatiti in orice moment sa fie ridicati de PNA pentru fraudele lor notorii, despre care presa a semnalat in nenumarate randuri. E drept, cei mai multi, clientela politica, au stiut sa cotizeze, de 15 ani, la portile protectorilor lor, fiind cautionati, dupa toate probabilitatile, pe viata, pentru ca, asa cum am putut constata, nici fosta coalitie nu i-a bagat pe ai lui Iliescu in puscarii si, dupa cum se vede, nici reversul nu s-a petrecut.
O alta categorie o constituie banditii care isi supraestimeaza averea pentru a le arata eventualilor anchetatori forta lor si faptul ca ar putea, la o adica, sa le ofere o spaga substantiala pentru a ramane «curati». Totodata, in delirul lor infractional, sunt gata sa «absoarba» noi credite pentru a reitera tepele date anterior.
In fine, se poate identifica si un grup al paranoicilor, grandomanilor, amatorilor de petreceri mondene, asa-zise VIP-uri, posesori ai unor vile in insule exotice sau ai unor excentrice Rolls Royce, Maybach, Bentley sau Hummer, in care isi cantoneaza cate o starleta sexy. Acestia din urma, grabindu-se spre varsta a treia, un fel de clovni ai societatii romanesti, vor doar sa aiureasca adolescentele mai slabe de inger.
Probabil ca intre toti bogatanii tranzitiei s-au strecurat si cativa oameni de afaceri cinstiti, care au trudit pentru contul lor din banca, avand idei demne de a fi apreciate, dar ei nu figureaza in nici un caz in fruntea «Topului 300». Alaturi de acestia, ii intalnim si pe cativa din marii nostri sportivi, mai ales fotbalisti, care au castigat cu sudoarea si talentul lor milioane de dolari fara a pacali pe nimeni, eventual doar adversarii, printr-un dribling reusit.
Concluzia este ca un astfel de top este util, nu numai pentru a satisface curiozitatea unora sau pentru a atrage admiratia anumitor chipuri carliontate, dar, mai ales, pentru organele de cercetare penala, care in acest fel isi pot completa portofoliul infractorilor.