Sorin Oprescu a ajuns director la Spitalul Universitar la inceputul anilor ’90, dupa ce, pana in 1988, fusese insurat cu Simona Fica, fata profesorului Fica, fost director al spitalului in timpul regimului comunist. Si tatal doctorului, Mircea Oprescu, are radacini adanci in vechiul regim, in care a activat ca general de Securitate, fapt asumat de Sorin Oprescu.

Devenit director si al Spitalului Elias, doctorul a capatat un renume de bun manager. Renovarile intreprinse la Spitalul Universitar, demarate dupa preluarea postului de director, au costat insa de peste o suta de ori mai mult decat suma din contractul initial, pentru care se facuse licitatie.

Diferenta a fost stabilita printr-o lunga serie de contracte aditionale, dupa cum a aratat un control efectuat in 2006 de Directia de Audit si Control din cadrul Ministerului Sanatatii.

Cum Oprescu era doar sef de lucrari in momentul in care a devenit director la Spitalul Universitar, el a sustinut concursul pentru postul de profesor universitar in anul 2000. Dar dupa cum a aratat o ancheta Cotidianul, Oprescu nu indeplinea la acea data criteriile legate de numarul de articole publicate in reviste de varf, iar in dosarul sau de concurs se regaseau copii xerox dupa niste colaje ce sugerau ca doctorul ar fi publicat totusi numarul cerut de texte.

Initial, Oprescu a negat falsurile, dar recent, intr-un interviu acordat “Academiei Catavencu”, a recunoscut ca de alcatuirea dosarului sau s-a ocupat “un servitor” si ca asa au ajuns acolo plastografiile respective. Memoria i-a jucat feste lui Sorin Oprescu si atunci cand a declarat ca a fost vecin, in vremea copilariei, cu Adrian Nastase si ca au fost chiar si colegi de liceu. Fostul premier l-a contrazis imediat pe blogul sau.

Citeste si:

In 2005 si in 2006, Oprescu a fost demis de la conducerea spitalelor Elias si Universitar in urma adoptarii unor legi de reforma in sanatate, dar si a unor ordine de ministru, pe care doctorul le-a atacat in instanta, avand castig de cauza. El nu a revenit insa la conducerea unitatilor sanitare, neprezentandu-se la examenele organizate in acest sens.

Despre chirurgul Sorin Oprescu, statisticile oficiale ale Spitalului Universitar vorbesc in termeni nu tocmai elogiosi: desi este seful catedrei de chirurgie, el a efectuat in ultimii trei ani doar 14 operatii: nici una in 2007, sase in 2006 si opt in 2005. Nici pe la Parlament nu a dat prea des. Conform unui studiu realizat de Institutul pentru Politici Publice, in anul legislativ 2006-2007, Sorin Oprescu se afla pe locul al doilea in topul chiulangiilor din Parlament, cu o prezenta de doar 5% la lucrarile Senatului.

Pe plan politic, cucerirea fotoliului de primar al Capitalei este de departe cel mai mare succes al lui Sorin Oprescu. Doctorul, a carui imagine politica se confunda astazi cu cea a lui Iliescu, si-a inceput cariera in urma cu 13 ani ca membru PDSR. Si-a castigat rapid notorietatea in partid, devenind la scurta vreme vicepresedinte in Consiliul National. La numai doi ani dupa semnarea adeziunii, in aprilie 1997, Oprescu a fost ales vicepresedinte al Organizatiei PDSR din Bucuresti.

Cu toate acestea, singurele ocazii in care Oprescu s-a remarcat pe scena publica au fost cele doua candidaturi la Primaria Bucurestiului. In 1998, ca urmare a numirii lui Victor Ciorbea in fruntea Guvernului, s-au organizat alegeri pentru Primaria Capitalei. Oprescu nu s-a ferit sa se arunce in lupta, pe care a pierdut-o insa in turul doi la cateva sute de voturi in favoarea lui Viorel Lis. Doctorul si-a acuzat ulterior colegii de partid ca au vandut voturi taranistilor. In 2000, Oprescu si-a depus din nou candidatura la Primaria Capitalei, dar si atunci contracandidatul Traian Basescu l-a batut in finala. In acelasi an a fost ales senator pe listele PSD, iar in 2004 a obtinut inca un mandat din partea aceluiasi partid.