Constantiniu spune că scrierea notelor informative era sarcină de serviciu
16 aprilie 2008. Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“ al Academiei. Aula arhiplină, în așteptarea lansării cărții „Securitatea în Institutul de Istorie «Nicolae Iorga»“. Autorul, cunoscutul istoric Șerban Rădulescu-Zoner, prezintă documentele din arhiva CNSAS care au stat la baza lucrării sale.

Cel mai important este un raport al unui ofițer de Securitate în care este relatată cu lux de amănunte, pe baza informațiilor oferite de sursa „Chris“, o ședință a oamenilor muncii din institut, ce a avut loc pe 20 iulie 1988, în exact aceeași sală.

Personajul principal al relatării lui „Chris“ este istoricul Nicolae Stoicescu, care a luat poziție împotriva sistematizării și a demolărilor dictate de Ceaușescu, ce ajunseseră la apogeu în acea perioadă.

Stoicescu și-a informat în ședință colegii că îi trimisese ultima sa carte chiar șefului statului, cu o dedicație în care ridica problema distrugerii monumentelor istorice prin planul de sistematizare a satelor și orașelor.

„Referindu-se la măsurile de sistematizare a satelor, Nicolae Stoicescu, într-un acces de furie și iritare, l-a numit «plan nesăbuit de distrugere a satelor, care sînt lăcașuri de veacuri ale țăranilor». Deși luarea de cuvînt a lui Nicolae Stoicescu, care a încercat să-și prezinte fapta sa (trimiterea cărții cu dedicație) ca un «act de bravură», scontînd în obținerea de suporteri, acesta nu a fost susținut sau aplaudat de nimeni, dar lipsind conducerea profesională și de partid din cadrul adunării, nu a putut fi stopat la timp, fiind lăsat să-și expună punctul de vedere într-un mod cu totul necorespunzător“, a relatat „Chris“ ofițerului de Securitate.

Un alt document prezentat de Șerban Rădulescu-Zoner la lansare și reprodus în cartea sa este o notă olografă a lui „Chris“, datată cu o lună înaintea celebrei adunări a oamenilor muncii, care-l viza tot pe istoricul Nicolae Stoicescu, ce fusese deținut politic în cea mai represivă perioadă a dictaturii comuniste, la începutul anilor ’50.

Citeste si:

Dat afară de la Facultatea de Istorie, unde era preparator, acesta a fost angajat într-un final la institut. „Despre sine are o părere atît de extraordinară încît faptul că nu i se dă «șefie» (care nici nu există în schema institutului) sau dreptul de a călători în străinătate (din cauza dosarului) declanșează explozii de furie și ieșiri necontrolate. Tip prin excelență umoral. Nicolae Stoicescu nu prezintă - cred eu - nici o primejdie prin violențele sale verbale.

Dacă vanitatea lui nemăsurată ar fi satisfăcută, omul (care este și arghirofil) ar deveni unul dintre cei mai devotați slujitori ai puterii“, scria „Chris“ despre colegul său.

Fiindcă această notă olografă a informatorului nu a fost găsită de Șerban Rădulescu-Zoner în dosarul său, ci într-un dosar-problemă, de fond documentar, nu a putut cere CNSAS să-l deconspire. În schimb, recunoscînd scrisul fostului său coleg Florin Constantiniu, a plătit o expertiză grafologică extrajudiciară, realizată de conf. dr. Gheorghe Pășescu, autorizat de Ministerul Justiției, care i-a confirmat bănuiala.

Cu toate acestea, autorul cărții nu i-a rostit numele lui Florin Constantiniu la lansare. „Trebuie să vă spun că domnul Rădulescu-Zoner se referă la mine“, s-a ridicat în picioare din sală cel incriminat în carte, istoricul Florin Constantiniu. „Nu am semnat niciodată un angajament cu Securitatea și există un dosar prin care se arată încercarea eșuată de racolare a mea.

Eram însă secretar de partid și în această calitate trebuia să vorbesc cu ofițerul Florica Florea, care se ocupa de institut. În plus, cînd mă întorceam din străinătate, o ploaie de ofițeri tăbărau pe mine“, s-a scuzat în fața publicului Florin Constantiniu, promițînd că va explica toate acestea în numărul din mai al revistei „Historia“ și într-o viitoare carte.