S-ar putea ca sfaturile mele sa sune prea complicat, pretentios sau rigid. Cum inveti un copil principii de viata, fara sa-i pierzi atentia sau complicitatea si, mai ales, fara sa-l plictisesti? Voi afla in timp util. Pana atunci, iata ce as vrea sa stie fetita mea. Si totii copiii din Romania. Si majoritatea adultilor...

Oricat de marunti, deziluzionati sau saraci ar fi, oamenii trebuie sa-i respecte pe ceilalti. "Am salariul prea mic, deci am voie sa arunc/poluez/stric/irosesc ce, unde si cat vreau" nu e o justificare, ci un nonsens.

A distruge mediul in care traim e o forma de sinucidere. Instinctul de conservare ar trebui sa ne impiedice sa taiem copacii fiindca ne fac umbra, sa ne deplasam cu masina pana la colt sau sa consumam o tona de apa ca sa spalam un mar.

Citeste si:

Curajul poate fi confundat uneori cu nebunia. Daca sustii o cauza in care altii nu cred (din indiferenta, dezinteres sau ignoranta), vei fi acuzata de nerealism, inadaptare sau idealism. Cand vei auzi, de exemplu, ca discutia "verde" nu e pentru Romania, ca e mai important sa legam ministri decat sa plantam copaci sau ca incalzirea globala e o inventie a unor "grupuri de interese", sa nu te opresti.

Daca si alti curajosi isi vor manifesta "nebunia" in public, invatandu-i pe ceilalti ceea ce ei au
invatat mai devreme, cred ca sunt sanse ca Romania sa invete alfabetul ecologic. Si mai pot spera ca fetita mea sa vada iepurasi in padure, nu numai in cartile de povesti ale lui Beatrix Potter.