Presa pare sa fie considerata tabara adversa nu numai in cazul clasei politice autohtone, ci si la nivelul comunitar in care Romania si-a facut intrarea la 1 ianuarie 2007. "Cazul Tillack" este insa un model pentru modul in care societatea civila, justitia, dar si organismele profesionale ale jurnalistilor au stiut sa reactioneze si sa transforme ceea ce institutiile europene doreau sa descrie a fi doar un scandal sordid, intr-o adevarata batalie pentru libertatea presei. Publicam acest material in scopul de informare, dar si ca avanpremiera pentru ceea ce stim ca va urma, adica un scandal de mari proportii in institutiile europene.

Pe 27 februarie 2002, agentia de presa belgiana BELGA, bazandu-se pe informatiile primite de la revista germana STERN, face o prima referire la un document intern cu circulatie restransa produs de OLAF. Era vorba despre o analiza facuta de OLAF asupra unui raport scris de Paul Van Buitenen, pe vremea aceea functionar al Comisiei Europene, in care denunta o serie de iregularitati financiare de maxima gravitate. La o zi dupa aceasta, revista germana publica un articol in care prezinta acuzatiile formulate in raportul Van Buitenen si face referiri la fel de precise la sugestiile continute in documentul OLAF. Incepe un scandal de proportii, reluat in diferite publicatii europene si producand reactii dure la nivelul Comisiei Europene si Parlamentului European.

Comisia Prodi cere un raport complet, textul fiind transmis la OLAF pe 31 august 2001 pentru a se incepe investigatia. Unitatea de magistrati din OLAF se reuneste pentru a analiza Raportul Van Buitenen si face o proiectie a strategiei de investigatie pe care o rezuma intr-un document strict confidential. Atat Raportul Van Buitenen cat si documentul OLAF in care se descria punct cu punct strategia viitoarei investigatii, ambele documente cu caracter strict confidential, "scapa" cumva inspre exterior si ajung la ziaristul german Hans-Martin Tillack care lucreaza pentru STERN.

Plangere la avocatul poporului

Citeste si:

Pe 26 martie, Diemut Theato, la acea vreme presedinta Comitetului pentru control bugetar din Parlamentul European (organismul care supervizeaza activitatile OLAF) afirma cu indignare ca "nu este acceptabil ca presa sa aiba acces la un raport confidential OLAF asupra ultimelor afirmatii ale lui Van Buitenen si noi nu".

OLAF publica un comunicat de presa anuntand ca a deschis o ancheta interna privind o scurgere de informatii pe tema documentului intern al OLAF si asupra posibilitatii, afirmandu-se ca "nu este exclus ca in schimbul acestor documente sa se fi facut plati in bani catre cineva din OLAF (sau poate din alta institutie europeana)".

Jurnalistul de la STERN se simte direct vizat de acuzatii dat fiind ca, atat el cat si redactia sa, continua sa fie solidari in afirmatia ca au fost primii care au detinut informatiile si, in consecinta, acuzatiile din comunicatul de presa al OLAF, aduc atingere calitatii sale profesionale. Ca atare, se plange Ombudsmanului european Nikiforos Diamandouros care, la data de 18 iunie 2003, emite o Recomandare in care se spune, intr-adevar, publicarea unor asemenea acuzatii inainte de incheierea anchetei reprezinta o greseala "care ar trebui imediat reparata prin retragerea acuzatiilor de mituire". OLAF se explica, iar Ombudsmanul, la cererea Parlamentului European, redacteaza un raport special asupra cazului in care considera corecta actiunea OLAF de a declansa o ancheta interna, dar acuza institutia europeana de a fi facut "declaratii incorecte si care in mod deliberat puteau sa dea o alta imagine decat cea reala".