Jurnalul National: Ati facut zece ani de inchisoare, batuti pe muchie. Care a fost perioada cea mai grea?

Miron Cozma: Cel mai greu moment de inchisoare e cel petrecut la IGP, un an si jumatate, incepand cu ianuarie 1997. Am trait intr-o jungla, intr-un cosmar, fara sa mi se instrumenteze vreun dosar penal, fara sa fiu audiat. Am iesit de acolo fara sa fiu acuzat de ceva. Pentru ce am fost tinut acolo degeaba? Ca sa ma termine! In anul 1997 Procuratura Generala a Romaniei dialoga cu mine prin presa. Spunea ca sfidez justitia ca nu ma prezint la citatiile pe care mi le inainteaza. Nu eram efectiv cercetat pentru nimic si, culmea!, nu primisem nici o citatie la momentul respectiv. Daca ar fi fost sa fiu chemat pentru evenimentele din 1991, dosarul fusese finalizat din 1992, daca ar fi fost vorba despre cele din 1990 trebuia sa primesc citatie. Culmea ironiei, aveam sediul in Piata Romana, fostul Minister al Minelor. Putin mai incolo era Parchetul General, iar procurorii nu ma gaseau. La un moment dat, plictisit de chestia asta, dupa Anul Nou m-am dus la ei si i-am intrebat ce vor cu mine. Aratati-mi si mie citatiile acelea pe care ati spus ca le-ati trimis. Nu mi-au aratat nimic, dar au vorbit cu cineva mare la telefon si m-am trezit cu IGP-ul. Am fost arestat direct de acolo, fara mandat, fara nimic. M-au bagat prima data ca sa ma timoreze, probabil ca erau sarcini clare sa ma termine, m-au bagat intr-o camera cu unii care deja o luasera razna. Ca sa va imaginati, unul dintre ei statea cu picioarele intre grilajele patului si se comporta ca si cum conducea o masina, si din cand in cand mai claxona si facea miscari ca si cum dadea gastele din fata masinii. Era luna ianuarie si am stat intr-un frig innebunitor. Daca puneai mana pe partea metalica a patului ti se lipea acolo, iar eu eram doar intr-un costum. Mi-au dat jumatate de patura si jumatate de cearsaf. Dupa cateva zile m-au bagat intr-o celula in paragina, unde pe pereti erau bureti, pe care daca ii atingeai luai tot felul de micoze. Am luat atunci micoze si pe caile trahiale. Nu aveai voie sa ai nici creion, aveai un bec de 25 W intr-un subsol. Atunci a inceput teroarea impotriva mea. Venea un colonel de Politie, caruia nu-i voi da numele deocamdata, si imi spunea: “Cozma, am ordin sa te termin!”. Prima escala in celula mea a fost cea a celebrului Marian Clita, cel care l-a omorat pe inginerul Ursu in inchisoare, pus de Securitate. Si, cand a inceput sa-mi spuna ca el este ala care l-a omorat pe inginerul Ursu, i-am facut si eu cunostinta cu mine si i-am spus: “Eu sunt inginerul Cozma! Si i-am dat eu si pentru inginerul Ursu. Speriat de mine, a plecat. Apoi a inceput colonelul sa-mi bage oameni de-ai lor. Cred ca erau pusi sa ma termine. Nu puteau sa ma omoare gardienii. Si atunci creau certuri intre detinuti. Dintr-o camera in care erau bagati doi dusmani, dimineata iesea unul singur. Nu m-am batut ca sa ma dau grozav sau ca sa ma impun. Doar m-am aparat atunci cand mi-a fost pusa viata in pericol. In fiecare noapte dormeam ruseste si mai apelam si la trucuri din puscarie ca sa nu fiu luat prin surprindere.
Apoi, in iulie 1998 am fost eliberat. Pana in februarie 1999, cand m-am predat la Stoenesti, pentru ca ma cautau cu elicopterele si nu ma gaseau, desi eram langa ei.


Pentru evenimentele din 1999 au fost initial in atentia parchetului 76 de lideri sindicali. De ce doar sase dintre dumneavoastra au ajuns la inchisoare?

Ceilalti au tradat. Pe unii dintre cei aflati acum la puscarie i-au legat chiar si de calorifer cu catusele pentru a-i forta sa declare neadevaruri impotriva mea. Ei au avut demnitatea de a spune despre mine doar adevarul si de a nu accepta compromisurile procurorilor. Ceilalti au ales sa minta si sa tradeze. Daca noi am luptat pentru ceva am facut-o cinstit si legal, pentru oameni, ca lideri sindicali. Si uite ca Ionel Ciontu a murit in puscarie.

Citeste si:

Considerati ca minerii n-au gresit? N-au depasit limita de violenta? Atunci cine i-a batut totusi pe bucuresteni?

Am dat declaratii cu privire la vinovati. Unii au dosare penale, dar nu stiu ce se va intampla cu ele. In primul rand, 13-15 iunie nu exista. Exista, daca vreti, interventia Militiei la 11-13 iunie si exista 14-15 iunie, care inseamna venirea minerilor. In prima perioada au fost omorati oameni, batuti. Nu erau mineri. S-a dovedit prin actele de la caile ferate ca minerii au venit pe 14 la ora 7:00 dimineata. Si atunci cine a omorat pe 13, cine sunt cei pe care i-ati vazut la televizor? Ca sa va dau exemple concrete, casa lui Ratiu a fost sparta de colonel Nicolae Ion - SRI. Pai asta-i miner?! Acesta a venit cu sudura si a taiat seiful lui Ratiu. Aaa, ca a fost imbracat in salopeta?! Este treaba lui. Avea salopeta de unde au luat si altii. Apoi, Liga Studentilor... Pai sa spuna domnul presedinte al Inaltei Curti de Casatie si Justitie cine l-a salvat, cine a salvat interventia asupra caminelor studentesti si tot ceea ce nu se distrusese inca. Eu! Cine a condus evenimentele acolo? Cuchi Borislavschi - locotenent colonel in Armata romana, care printre alte calitati era si cumnatul lui Petre Roman.