Cei noua judecatori ai Curtii Constitutionale a Romaniei (CCR) s-au transformat in ultimul an, din arbitri neutri tocmiti sa dea cartonase rosii in numele Constitutiei, in actori-jucatori care fac cartile in viata politica a tarii. Pot faulta orice institutie, dar nu pot fi faultati de nimeni. Singura portita care putea rasuci o decizie a CCR a fost scoasa in 2003 din Constitutie. Puterea acestor dumnezei ai Romaniei si a poruncilor lor juridice, care ar otravi orice democratie din lume, este rezultatul proastei calitati a
legislatiei romanesti, dar si al slabiciunii si lasitatii oamenilor politici, cred unii experti in drept si analisti politici. Organisme similare exista in majoritatea democratiilor, dar poate ca nici unul nu a ajuns in situatia Curtii autohtone: competenta, credibilitatea, neutralitatea politica si trecutul legat de comunism ii sunt puse la indoiala atat de politicieni, cat si de publicul larg.

In mai putin de un an de zile, noua judecatori in robe rosii au reusit sa intoarca din drum Parlamentul care voia sa-l suspende pe presedinte, sa ingroape o institutie, CNSAS, care a functionat aproape zece ani sau, in cazul numirii ministrilor, sa dea presedintelui un drept neprevazut de Constitutie - cel de veto. CCR exista de aproape 20 de ani, dar a patruns in spatiul public relativ de curand. Daca pe vremea guvernarii PSD, cand institutiile politice functionau mana in mana, unse de aceeasi culoare politica, putini stiau de existenta ei, acum, cand arena politica s-a colorat si au aparut interese divergente, toata lumea merge la Curte. Motivul e simplu: avem o Constitutie "ambigua, lacunara si interpretabila", asa cum o caracterizeaza profesorul de stiinte politice Adrian Miroiu.

Un comando constitutional, format din judecatori sau fosti demnitari de stat, a carui misiune este sa apere spatele Constitutiei de focurile conflictuale dintre simpli cetateni sau institutii politice, exista in multe state occidentale, din Europa pana in SUA. Judecatorii constitutionali sunt, la fel ca in Romania, numiti mai mult sau mai putin de institutii politice. "si acolo curtile constitutionale au o dimensiune politica in activitatea lor, dar ceea ce le separa de organismul autohton este capacitatea proprie de a fi credibile. La noi, e pusa la indoiala capacitatea CCR de a fi un actor neutru", explica Ioan Stanomir, profesor de drept constitutional. Tocmai acest fapt, de a se fi transformat dintr-un arbitru neutru intr-un actor este contestat insa de analistul politic Cristian Parvulescu: "Rolul CCR nu ar trebui sa fie nici pe departe unul determinant, ci unul de arbitru. Azi constatam, insa, ca ea a ajuns un actor politic determinant. Nimeni, nici Parlamentul, nici Guvernul, nici presedintele nu pot intoarce deciziile ei. Este o anormalitate - consecinta a conflictului dintre institutii si oameni politici". Oricum ar fi, intr-o democratie nu isi are locul puterea discretionara in mana catorva, arata profesorul de stiinte politice Adrian Miroiu: "In stiintele politice, se discuta tot mai mult despre veto players, jucatorii publici cu drept de veto. Ei trebuie sa fie cat mai multi, tocmai pentru a se putea controla intre ei. Daca ne rezumam doar la unul, cum e la noi CCR, inseamna ca avem o problema cu intelegerea democratiei in Romania".

Citeste si:

Cum s-a ajuns ca un arbitru neutru sa intre in joc povesteste tot Adrian Miroiu, care se astepta ca mai devreme sau mai tarziu sa se ajunga aici: "In 2003, cand s-a schimbat Constitutia, s-a schimbat si statutul CCR, care a devenit un jucator foarte important in spatiul public. Pana atunci, deciziile ei puteau fi intoarse cu o supermajoritate parlamentara (doua treimi din cele doua Camere ale Parlamentului - n.red.). Ideea de atunci era ca, in contextul unei coruptii la nivel inalt, sa se evite ca un numar de parlamentari cu interese, care pot forma o mafie, sa faca praf Constitutia. Acum ne dam seama ca poate am schimbat Constitutia prea tare".

Pe langa motivarea justa a puterii supreme a CCR, anume ca este consfintita de Constitutie, situatia din ultima perioada, in care Curtea taie si spanzura in politica Romaniei, are alte cauze. "Curtile constitutionale au intervenit de multe ori si in tranzitiile Ungariei si Bulgariei. Daca la noi se recurge la CCR in exces, este pentru ca legile au foarte multe lacune si sunt prost corelate cu Constitutia. In alte tari, reglementarea numirii si demiterii unui ministru e mult mai detaliata si fara ambiguitati", socoteste Alina Mungiu-Pippidi, presedintele Societatii Academice Romane. O alta cauza pentru implicarea CCR in jocul politic este si aceea ca "nu mai exista nici o urma de bunavointa (politica - n.red.) in a ajunge la o intelegere bazata pe interesul public". Analistul Cristian Parvulescu da vina tot pe politicienii care au ajuns, zilele acestea, sa puna ei insisi la indoiala justetea CCR: "In Franta, Curtea nu intervine in conflictele politice, ci doar in situatii exceptionale. Fiecare institutie isi asuma o responsabilitate politica. La noi aceasta responsabilitate nu exista".