Trecutul Romaniei, la vinzare in Franta

Decotte a fost cu ochii pe Romania din anii '70, cind a venit aici sa-l intervieveze pe Nicolae Ceausescu. Isi aminteste ca interviul a aparut in „Scinteia“, ziar ajuns subiect al unor bancuri de trista amintire, pe care jurnalistul nu le-a sters din memorie: „De ce citesc romanii 'Scinteia>>? Pentru ca spera ca intr-o zi or sa vada pe prima pagina ferparul lui Ceausescu“. In amintirile lui Decotte, Ceausescu e o figura pipernicita care incearca sa-si recite corect discursul in fata unui jurnalist strain. Comparind personajul aproape caraghios din fata lui cu portretul pe care i-l facea Pacepa in memoriile de dupa emigrarea spre Vest, jurnalistul nu reuseste sa suprapuna cele doua figuri. „Ginditorul Dunarii si geniul Carpatilor“ din „odele conducatorului iubit“ e greu de recunoscut in trasaturile celui care-i raspunde, poticnit, la intrebari.

Surprinzator este efortul cu care jurnalistul, intrigat de bizareria cotidianului saptezecist, si-a propus sa scoata la suprafata farime din istoria recenta a Romaniei, care au patruns cu greu chiar si in agenda de lucru a cercetatorilor romani. Regimul penitenciar de la Sighet, Gherla sau Baia Sprie, experimentul de reeducare de la Pitesti, constituirea unor grupuri de rezistenta in munti, disidenta din diaspora - fiecare episod din care e montat documentarul terorii e investigat si completat cu marturii ale supravietuitorilor sau ale familiilor pentru care traumele sint vii. Daca urmele abuzurilor sint lesne de inregistrat, nu e mai putin adevarat ca reconstruirea trecutului, chiar proaspat, e sabotata de lacune inca neelucidate.

De la istoria din spatele marelui jaf comunist, reconstituita in documentarul lui Alexandru Solomon, si pina la impulsul care a scos Romania in strada in decembrie '89, firul logic al lamuririlor e sugrumat de ipoteze contradictorii. Jurnalistul se abtine de la concluzii, expune date adunate din interviuri, documente si din experienta fiecarei intoarceri in Romania. Caracterul particular al disidentei iese la lumina din interviuri cu Doina Cornea si Ana Blandiana, dar si din evocarea tinarului Radu Filipescu, cel care a avut curajul sa lase in cutiile postale manifeste dactilografiate prin care chema oamenii la adunari pasnice, in semn de solidaritate antisistem.

Discutiile cu Gelu Voican Voiculescu incearca sa lamureasca episodul asasinarii lui Ceausescu, iar cele cu Marian Munteanu sint menite sa deconspire logistica din spatele venirii minerilor in vara lui '90. Pentru Decotte, Voiculescu e un personaj atras in egala masura de ezoterism si de femei, iar comentariile acestuia asupra revolutiei din '89 il stupefiaza. Jurnalistul isi aminteste ca, pentru „omul cu barba alba“, decembrie '89 nu era nici mai mult, nici mai putin decit un epifenomen al cursului destinului, din moment ce caderea comunismului fusese anuntata in cartea profetiilor lui Nostradamus.

Investigatia lui Decotte in subsolurile agitate ale vietii autohtone se incheie cu doua episoade: mineriadele din '90 si criza jurnalistilor romani luati ostatici in Irak. Accentul, si de aceasta data, e pe culisele ambelor evenimente, populate de aceleasi fantome ale trecutului recent sau indepartat.

Disparitia suspecta a lui Omar Hayssam, dublata de refuzul presedintelui Basescu de a declara suma platita pentru rascumpararea ostaticilor reprezinta elemente pe marginea carora Decotte nu-si poate refuza citeva semne de intrebare.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe