Senatorul PSD Sorin Oprescu a promovat la gradul de profesor universitar in februarie 2000, in cadrul Clinicii de chirurgie de la Spitalul Universitar. Pentru a se inscrie la concursul respectiv, potrivit criteriilor in vigoare la vremea respectiva, el trebuia sa indeplineasca mai multe cerinte obligatorii. Printre ele, trebuia sa faca dovada publicarii a cel putin 20 de lucrari stiintifice in reviste nationale sau internationale, dintre care la 10 sa fie prim autor, iar cel putin trei lucrari sa fi fost publicate de la ultima promovare. Probele atasate la dosarul sau de candidatura, prin care Oprescu trebuia sa arate ca indeplineste criteriile respective, spun o alta poveste.

Sorin Oprescu a fost primit bine de masele largi, populare, atunci cind si-a recistigat in justitie postul de director la Spitalul Universitar

Sorin Oprescu a declarat ca are la activ 21 de asemenea articole, dar a depus dovezi pentru numai 15. El nu a prezentat comisiei lucrarile integral, ci doar copii xerox dupa prima pagina a articolelor publicate si dupa coperta revistei in care pretinde ca au aparut.

Citeste si:

O cercetare la Biblioteca Centrala Universitara, unde se afla colectia revistei „Chirurgia“, in care Oprescu sustine ca si-a publicat opera, a demonstrat ca opt articole pe care Sorin Oprescu sustine ca le-a publicat intre anii 1978 si 1994 in revista „Chirurgia“ pur si simplu nu se regasesc in numerele respective. La paginile unde ar trebui sa inceapa lucrarile sale se afla fie inceputul altor lucrari, scrise de alti medici, fie sfirsitul unor articole, unde se precizeaza bibliografia utilizata. Din nou, nici in acest caz, numele lui Oprescu nu se regaseste printre autori.

La o privire mai atenta, falsul iese la iveala: paginile depuse la dosar ca fiind articole publicate in „Chirurgia“ intre anii 1978 si 1994 sint tiparite fara diacritice. Or, pregatirea tiparului cu ajutorul calculatoarelor, care puteau sa nu fie prevazute cu caractere diacritice, a patruns in Romania abia prin anii '92-'93. Inainte de asta, inclusiv in perioada comunista, se folosea tehnologia de tiparire in plumb, cu ajutorul linotipurilor, care erau prevazute, toate, cu caractere diacritice.

Iar ca element suplimentar de frauda, numarul paginii este situat pe acelasi rind cu numele revistei, in timp ce, pe exemplarele consultate de reporterii Cotidianul la BCU, numarul paginii se afla sub rindul ce contine numele revistei. Paradoxal, dintre cele opt falsuri prezente la dosar, unul a fost depus in plus, deoarece nu se gaseste pe lista nominala a articolelor declarate ca fiind creatii proprii.