"Romania adevarata este Monarhie, iar chipul ei cel bun este Majestatea Sa Regele Mihai I", se arata in apelul ANRP, semnat de mai multe sute de persoane, printre care personalitati ale vietii publice si intelectuali. Printre semnatari se numara profesoara Doina Cornea, Rodica Coposu - sora seniorului Corneliu Coposu, istoricul Neagu Djuvara, directorul ZIUA Sorin Rosca Stanescu si observatorul economic pentru Europa de sud-est, Wilfried H. Lang. Redam integral textul apelului. (D.I.)

Dupa ce Uniunea Sovietica a impus regimul totalitar comunist in Romania, prin anihilarea partidelor si acapararea structurilor de conducere a statului, singura bariera in fata distrugerii democratiei si a tesutului societatii romanesti ramasese Majestatea Sa Regele Mihai I, reprezentantul unui regim legitim, care modernizase tara, ii asigurase independenta, unitatea si respectabilitatea. Regele intruchipa, la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, sperantele de libertate si prosperitate ale unui intreg popor. Contextul international si deciziile luate fara ca romanii sa fie consultati au sortit esecului incercarile curajoase ale Regelui, de a opri sovietizarea si comunizarea Romaniei. Puterile democratice ale lumii nu l-au sustinut pe tanarul Rege care, prin actul de la 23 august 1944, grabise victoria Aliatilor, scurtase razboiul cu sase luni si salvase vietile a sute de mii de oameni. Aranjamentele dintre marile puteri condamnasera deja Romania la jumatate de secol de totalitarism comunist.

In ziua de 30 decembrie 1947, Palatul Elisabeta a fost inconjurat de unitati militare fidele comunistilor, iar Garda Regala a fost dezarmata. Petru Groza si Gh. Gheorghiu-Dej l-au silit pe Majestatea Sa Regele Mihai I sa abdice, santajandu-l cu executarea a peste 1000 de studenti anticomunisti tinuti sub arest. Sub amenintarea anihilarii fizice, Regele a semnat documentul de abdicare, pentru Sine si urmasii Sai. Prin faptul ca abdicarea s-a facut sub presiunea santajului, actul este lovit de nulitate. In plus, comunistii au nesocotit faptul ca Regele nu putea actiona decat in nume propriu si nicidecum pentru institutia Monarhiei ca atare. Asadar, convingerea ca prin semnatura smulsa Regelui s-a abolit implicit si Monarhia a fost complet aberanta. In sedinta Adunarii Deputatilor, convocata in graba dupa abdicare, ar fi urmat ca aceasta sa fie confirmata, prin adoptarea legii nr. 363, care proclama Republica Populara Romana si abroga Constitutia din 1923. La acea sedinta nu s-a atins cvorumul necesar pentru asemenea decizii, doar 60 de deputati fiind prezenti. Asadar, abolirea Monarhiei nu a fost niciodata aprobata de Parlamentul Romaniei. Mai mult, modificarea formei de guvernamant ar fi trebuit sa fie confirmata de majoritatea populatiei tarii, printr-un referendum.