Cei doi fosti presedinti ai Romaniei, Emil Constantinescu si Ion Iliescu, te primesc la interviuri sub aparenta unor persoane detasate: Emil Constantinescu, in pulovar, la resedinta sa din Kiseleff, in biblioteca, unde pe masa de lucru, alaturi de hartii, se afla un cristal de cuart; Ion Iliescu, in camasa si vesta, in biroul sau din strada Atena.

Biblioteca, brad de Craciun si, in anticamera, unul dintre colaboratorii sai, fostul consilier Victor Opaschi. Fiecare redevine ce a fost, de indata ce sunt solicitati sa comenteze situatia Romaniei la un an de la aderare, precum si neasteptata lor relatie de colaborare politica.

Personalitati puternice revin asupra unor momente istorice cu amanunte noi, aratandu-ti ca istoria prin ochii unui sef de stat difera net de folclor. Ambii recunosc ca s-au consultat in momentele grele ale mandatelor lor si spun ca astazi, desi sunt unul conservator, celalalt, social-democrat, au gasit o cale de intelegere. Niciunul in schimb nu se intelege cu actualul sef al statului.

Ion Iliescu: „Reforma interna in PSD, prost conceputa, prost gandita si primitiv realizata"

Adevarul: Inca din 1990 au existat propuneri pentru alegerea presedintelui in parlament si votul uninominal?

- Sigur ca da. Au existat propuneri privind alegerile in colegii uninominale si atunci au existat discutii si cu Coposu, si cu Radu Campeanu.

Ei mi-au explicat, eu nu aveam aceasta experienta. Nici macar la alegerile din '46 nu am fost. Si ei mi-au spus: „Iesim dintr-o faza de partid-stat, de monopol al unui partid, nu avem structura de partide, alegerile uninominale nu vor facilita constituirea de partide".

- Cum ati colaborat cu Corneliu Coposu?

- Cand Petre Roman a fost obligat sa isi dea demisia, eu puteam sa numesc un alt prim-ministru.
I-am chemat la mine pe toti sefii partidelor si am spus ca ne aflam in situatia in care Petre Roman si-a depus demisia si trebuie sa ne pronuntam si i-am rugat sa faca propuneri. Le-am dat o zi ragaz, atunci eram sub presiunea minerilor. Unii l-au propus pe Stanculescu, altii pe alt general, altii l-au propus pe Patriarh (Teoctist - n.n.), altii au venit cu alte propuneri.

Deci au fost tot felul de propuneri, dar a fost acceptata propunerea Stolojan, pe care a facut-o chiar Petre Roman. El l-a trimis atunci pe Ioan Aurel Stoica. Nu mai vorbesc de momentul Snagov 1995, cand capatasem statutul de tara asociata la Uniunea Europeana si a trebuit sa lucram la o strategie nationala pentru pregatirea aderarii. Atunci, decisiva a fost discutia cu domnul Coposu, ca el era seful moral al Opozitiei de atunci. Si el a fost foarte scrupulos, daca sa accepte sau nu.

- Cum va reusi stanga sa asigure un echilibru pe un esichier dominat de trei partide de dreapta?

- PSD a avut niste handicapuri si toata aceasta idee de reformare interna care a aparut dupa alegeri a fost prost conceputa, prost gandita si realizata de o maniera cam primitiva. Sigur, innoirea, intinerirea reprezinta un proces biologic firesc.

Dar nu dai cu piciorul la o experienta acumulata si nu marginalizezi oameni care au format acest partid, care l-au creat, care i-au asigurat succesul, pentru patru confruntari electorale succesive. Debarasarea de oameni care au dus marca, brandul acestui partid, a fost privita cu neintelegere si chiar ostilitate de catre militantii nostri, de catre nucleul dur al electoratului. Asta a determinat acest declin.

- Dar a fost un joc dublu. Pe de o parte au cochetat cu dreapta, apoi si contacte cu PNL.

- Asta este marea greseala. Partidul s-a situat intr-o situatie inedita fata de ce a fost in trecut.
Au aparut in fata PSD doua grupari ca adversari politici. Pe de o parte sunt liberalii, care din punct de vedere politic sunt adversarii nostri prin doctrina lor, prin abordarea problemelor de fond.
Dar, in acelasi timp, liberalii au conturul lor bine definit, care poate sa delimiteze foarte clar incompatibilitatile si compatibilitatile, si acea marja care poate sa ne permita o conlucrare in interesul rezolvarii intereselor nationale. In timp ce dincolo avem de-a face cu Basescu si cei care il sustin pe el, care nu are niciun fel de contur, care nu are niciun fel de crez, care a trecut fara niciun fel de remuscari de la stanga la dreapta.

Citeste si:

- Fiecare dintre cele doua partide invoca pretexte pentru a nu incheia un protocol comun.

- Aici si PNL a avut un handicap. S-a temut sa vorbeasca explicit despre negocieri cu PSD si despre o intelegere clara, politica, pentru a nu fi acuzat de PLD. Deci in acest context si liberalii aveau retinerile lor: daca sa se afiseze ca fac politica, si mai ales cu cine?

Cu stanga, cu PSD. La randul sau, PSD spunea ca o sa fim acuzati ca cochetam cu liberalii. Dar cocheteaza ba cu liberalii, ba cu PD, si a creat o confuzie mai mare. Deci lucrurile acum s-au cam limpezit. Adversarul principal al stabilitatii din Romania il reprezinta Basescu si sustinatorii lui si trebuie gasita o cale si o platforma, o cale pentru a apara democratia in primul rand in Romania si pentru agasi o cale de stabilitate in viata politica tarii.

-Ati fi de acord cu un protocol PSD- PNL?
- Singura abordare rationala este gasirea acelei platforme minimale de intelegere cu liberalii, deci ca partid, un cadru de conlucrare parlament - guvern care sa asigure izolarea lui Basescu si a efectelor negative ale actiunii lui. Din aceasta chestiune, PSD nu a gasit discernamantul necesar ca sa faca limpede aceasta optiune si tactica pe care o adopta si a dat impresia de bulibaseala.

Adevarul: Cum descrieti dialogul cu Emil Constantinescu?

Ion Iliescu: In situatia de anormalitate in care traim apare relatia mea cu Emil Constantinescu ca fiind ceva excentric. Or, asta trebuie sa fie normalitatea: adica, dincolo de ostilitati, de adversitati politice, ne situam pe platforme diferite si asta inseamna si abordari diferite, dar
adversitatea politica nu trebuie sa insemne ostilitate.

Emil Constantinescu vrea reconstruirea societatii civile si solicita o strategie europeana

Adevarul: Cum comentati situatia din Romania, la un an de la integrarea in UE?

Emil Constantinescu: Dupa parerea mea, ce se intampla cel mai rau in Romania, dupa primul an de integrare in Uniunea Europeana, este confuzia.

Confuzia paralizeaza practic natiunea. Si noi suntem o natiune paralizata. Pe de alta parte, o a doua caracteristica a societatii romanesti, dupa confuzie, este absurdul. Se pare ca ne-am pastrat, pentru noi, absurdul in politica. Opinia mea categorica este ca ceea ce marcheaza societatea romaneasca este o criza morala profunda.

Sediul acestei crize morale profunde se afla in societatea civila, si anume in elitele intelectuale, ca sa precizam mai exact. - Cine poate constitui alternativa?

- In toti acesti ani, grupul acestor lideri, deveniti directori de opinie s-au dovedit profund imorali cand au acceptat ca proiectul anticomunist si antisecurist sa fie confiscat, cu aprobarea lor, exact de catre o persoana care a apartinut fostei nomenclaturi comuniste si Securitatii, ceea ce arata o profunda imoralitate. S-a creat o deriva omagiala centrata pe figura presedintelui ales, fara precedent, fara egal in oricare alt stat din lumea democratica civilizata.

Pentru mine a fost un soc acest tip de comportament si am incercat sa il analizez din punct de vedere rational. In mod evident insa, dirijarea acestui curent proprezidential, populist in esenta lui, este coordonat de un grup de ofiteri acoperiti din serviciile secrete, reprezentand un val nou al acestora.
- Dvs. nu aveti reprosuri in principal fata de politicieni, ci fata de membrii societatii civile.
- Abandonand principiile morale in sens filosofic si religios - pe care, de altfel, le clameaza - si transformandu-se in activisti de campanie electorala, ei, acesti lideri de opinie, si-au abandonat in primul rand criteriile, valorile morale.

Prin excesul de partizanat, mai ales cel inchinat unei singure persoane, prin revenirea la cultul eroului salvator, care este traditional in mentalitatea noastra, acesti oameni au abandonat ceea ce trebuia sa ii caracterizeze: rationalitatea.