Unul dintre cele mai scumpe, dar si impunatoare utilaje folosite la amenajarea hidrocentralelor de pe Olt este draglina pasitoare. Un excavator enorm, cu bratul de 80 de metri si cupa de 10.000 de litri,unul dintre avantaje fiind faptul ca nu are nevoie de roti sau senile pentru a avansa: draglina in cauza merge pe propriile "picioare" si, in regim de mars, poate avansa un kilometru pe zi.

EFICIENTA. Asemenea utilaje au facut obiectul unui reportaj la Discovery, insa noua ni le-a descris, pe romaneste, unul dintre cei care le-au folosit: inginerul Ilie Nacu, fost sef de santier la barajul de la Draganesti. "E un utilaj impresionant, folosit in special la diguri, pentru scoaterea de balast. Noi am adus cateva dragline pasitoare, la sfarsitul anilor '80, pentru barajele de pe Oltul Inferior. Erau fabricate in Ucraina Sovietica si, pentru ca noi nu mai vazusem asa ceva, a fost nevoie de doi rusi care au stat aici aproape un an pentru a supraveghea montarea. Are avantajul ca este prevazuta cu niste talpi enorme, ca niste labe de rata, actionate hidraulic si care o pot deplasa pe malurile raurilor. Valoarea de inventar a unui asemenea utilaj era enorma: 43 de milioane de lei pe vremea aceea. Merge la 6.000 de volti, e nevoie de 12-13 tone de ulei in transformator. In total, cred ca are peste 150 de tone un asemenea excavator", explica inginerul, care a auzit si el de varianta potrivit careia megautilajele ar lua calea Canalului Bistroe: "Le-am adus din Ucraina pe la Galati, pe Bratul Sulina. Nu m-ar mira sa se intoarca de unde au venit!".

DEZINTERES. Pentru ca nu iese fum fara foc, am cautat aceste utilaje pe cursul Oltului. "Draglina pe care am folosit-o eu la Dragasani a fost vanduta la fier vechi acum cativa ani", ne avertizeaza Nacu. in schimb, ar mai fi de gasit asemenea excavatoare la barajele de la Frunzaru, Rusanesti si Izbiceni.

Citeste si:

Incercand sa aflam de la primarii localitatilor daca utilajele mai exista sau nu, ne lovim de aceleasi replici ca pe vremea cand se dezintegrau CAP-urile: "s-au furat", "au disparut", "nu mai exista". Barajul de la Frunzaru, aflat exact intre localitatile Babiciu si Sprancenata, prilejuieste chiar o doza dubla de habarnism: "Domne, aia (SC Hidroconstructia SA - proprietara draglinelor - n.r.) nu-mi raporteaza mie ce fac cu utilajele. A fost o draglina care o foloseau la extragerea nisipului din albia raului, dar nu mai e de vreo doi ani, au vandut-o la fier vechi", zice Emilian Andrei, primarul din Babiciu. Mai jos, barajul de la Rusanesti avea si el draglina lui: "S-a vandut la fier vechi de vreun an", explica Alexandru Chirea, primarul. Numai la Izbiceni au ramas in picioare doua dragline, care functioneaza pe rand, impartind aceeasi cupa de extractie.

TABARA UCRAINEANA. La fata locului, lucrurile se dovedesc a sta un pic altfel decat in mintile primarilor. La barajul de la Frunzaru, dam peste una dintre dragline, demontata piesa cu piesa si intinsa pe un pogon de iarba. La cateva zeci de metri de ea e amenajat un soi de tabara, la umbra salciilor. Dinspre tabara vin doi oameni imbracati in slipi, pregatiti probabil pentru o scalda in Olt. Le zicem "buna ziua", iar ei ne raspund pe ruseste.

Oamenii nu sunt rusi, ci sunt ucraineni de fapt si, exact cum se auzise, se afla acolo ca sa demonteze draglina. Avem un dialog greoi, intrucat nici ei nu rup romaneste, nici ziaristul nu are temele facute la limba rusa. O mana de ajutor la traducere da inginerul Nacu, pentru ca a prins vremurile de dinainte si mai tine minte doua-trei cuvinte. Mai intelegem de la ucraineni ca la fragmentarea draglinei participa circa 20 de insi, iar seful demontarii este un anume Grigorievici, care va veni in Romania pentru a sui utilajul in camioane. Aflam si ca aceeasi echipa a demontat draglina de la Rusanesti si ca are in plan si draglinele de la Izbiceni. Precizia cu care mentioneaza localitatile nu ne lasa sa credem ca oamenii ar vorbi doar ca sa se afle in treaba.