Adrian Severin, presedintele grupului parlamentar al PSD la Strasbourg si Bruxelles, a fost desemnat, alaturi de eurodeputatul francez Alain Lamassoure (Uniunea pentru o Miscare Populara, membru PPE-DE), raportor pentru crearea proiectului marii reforme a UE, in cadrul Comisiei pentru Afaceri Constitutionale a Parlamentului European. Din acest grup exclusivist mai fac parte Elmar Brok (Germania, Uniunea Crestin Democrata, membru al PPE-DE), Enrique Baron Crespo (Spania, Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol, membru al grupului socialist), Andrew Duff (Marea Britanie, Partidul Liberal Democrat, membru ALDE), in calitate de observatori la Conferinta Interguvernamentala a UE. Redam in continuare prima parte a interviului acordat de Adrian Severin ziarului ZIUA, ce detaliaza implicarea celor trei institutii principale ale UE - Comisia Europeana, Consiliul European si Parlamentul European - in procesul de reforma a Uniunii, subliniind prezenta Romaniei, in prim plan, in cadrul acestui proiect.

Care sunt in prezent problemele Uniunii Europene? Cum s-a ajuns la criza institutionala prin care trece actualmente blocul comunitar?

La ora actuala, problema fundamentala a Uniunii Europene este reforma interna. Uniunea se afla intr-o adevarata criza institutionala, care se reflecta si in criza de crestere, in criza de eficienta, in criza decizionala. S-a incercat sa se depaseasca aceasta criza, care are doi factori de influenta: globalizarea si extinderea. Institutiile UE nu mai sunt eficiente in conditiile globalizarii si in conditiile extinderii. Deci amandoua cer aceasta reforma si amandoua au bagat UE in criza institutionala.

Citeste si:

S-a incercat sa se raspunda problemei prin adoptarea Constitutiei. Constitutia s-a blocat, iar acum Presedintia germana a incercat sa deblocheze procesul intr-o maniera usor nedemocrata, fie vorba intre noi, incercand sa prezinte aceeasi Marie cu alta palarie. De fapt, o alta formula decat cea respinsa in doua tari. Este foarte adevarat ca in cele doua tari (Franta si Olanda) nu Constitutia a fost respinsa, ci au fost respinse guvernele care au prezentat-o. Formal insa ceea ce s-a respins a fost Constitutia, iar acum se incearca astfel incat, pastrandu-se substanta acelui document, sa se gaseasca solutii spre a adopta masurile necesare deblocarii crizei institutionale.

Pentru asta s-a creat o conferinta interguvernamentala, care are pe agenda ei, printre altele, subiectul cel mai delicat care este impartirea puterii intre statele membre, astfel incat, pe baza acestei impartiri de putere, sa se ajunga la un mecanism de echilibru politic apt la a duce la deciziile dorite in timp util. Problema impartirii puterii, lucru care este cel mai dificil proces intr-o negociere, se pune la trei paliere, in cele trei institutii principale. In Consiliu, impartirea puterii se realizeaza prin modalitatea de vot. Mai exact, la ora actuala, fiecare tara are cate un numar de voturi diferit, care a fost negociat la timpul potrivit. Acum se pune problema a se inlocui aceasta formula de numar de voturi care rezulta dintr-un adevarat targ, printr-o formula care sa combine numarul de state care sustin o anumita decizie cu numarul de cetateni reprezentati de statele respective.

In felul acela se va imparti, practic, puterea intre state pe principiul dublei majoritati in luarea deciziilor, respectiv numar de state si numar de cetateni. La nivelul Comisiei, puterea se va imparti prin alocarea comisarilor. Si, probabil, nu vom mai avea o tara, un comisar, ci vom avea mai putini comisari. Probabil ca niciodata o tara nu va avea doi comisari concomitent, insa vor fi state care vor ramane fara comisari. Eventual, vor fi comisari cu puteri de decizie si comisari consultativi, asistenti, fara portofolii. In ce priveste a treia institutie, Parlamentul, aici puterea se imparte prin numarul de mandate parlamentare alocat fiecareia dintre tari.