Intr-o Romanie in continua prefacere, vizionari veritabili in politicile publice sunt din ce in ce mai putini. Si e clar ca ei nu se regasesc la justitie. Dovada o constituie cavalcada codurilor penale si de procedura penala in care lucrurile bune se pot pierde atat de usor.


SCENARIU. E o noapte calduroasa si abia ai reusit sa atipesti. Te trezeste brusc un zgomot infundat care pare sa vina din sufragerie. Ce sa fie? Te gandesti ca-i tata, dar nu, ca tu nu mai stai cu ai tai. Esti singur acasa si ai inchis usa si geamurile inainte sa te culci. Te ridici in capul oaselor si asculti cu urechile ciulite. Mai auzi un zgomot si inima incepe s-o ia la vale: e cineva in casa ta. Probabil un hot. Sau mai multi? “Sa ies? Dar cu ce ma apar? Sa sun la politie? Da, asta e! Dar telefonul e in sufragerie.” Se aude un scartait. “Ah, e de la sertarul in care imi tin banii. Toti banii. Mai bine ies. Si daca ma omoara?” Risti si te hotarasti sa intervii. Apuci in graba o vaza de pe noptiera si iesi razboinic cu ea deasupra capului: “Ce faci, ma, nenorocitule?! Furi, ma, furi? Sau vrei sa ma omori?”.

Cagulatul interpelat, sigur pe el, isi vede de treaba mai departe, nescapandu-te nici o clipa din ochi. Ia banii si da sa plece maraind: “Stai linistit, ca te tai!”. Ai vrea sa stai pe loc, dar dimineata trebuie sa-ti platesti rata la banca. Si te apuca furia. Fara sa mai gandesti te repezi in urma lui: “Stai. Da-mi banii inapoi, hot nenorocit!”. Si de aici nu mai stii cum ai ajuns sa arunci vaza drept in moalele capului cagulat. L-ai ranit. Chemi salvarea si politia. Iti linistesti bataile inimii, spunandu-ti ca ai fost in legitima aparare, n-ai cum sa patesti ceva, doar ti-ai aparat casa si bunurile.