In aceasta perioada au fost ridicate Casa Scinteii, Casa Republicii si Hotelul Intercontinental. Cea mai imbatranita dintre aceste simboluri ale comunismului, Casa Presei, ramane insa cea mai inalta constructie din Romania.

Construita dupa un proiect identic cu cel al Universitatii Lomonosov din Moscova, Casa Presei Libere, cum a fost denumita dupa Revolutia din 1989, detine statutul de cea mai mare cladire de birouri din tara noastra. In intreaga lume mai putem vedea inca zece "surori" ale "micului palat", printre care Leningradskaia Gastelnita (Hotelul Leningrad), Universitatea din Varsovia.

ISTORIC

Fostul Complex Casa Scinteii se intinde pe 23.000 mp, lungimea coridoarelor depaseste 3 km, iar numarul incaperilor este impresionant: 6.000 de birouri, holuri, grupuri sanitare si alte dependinte. Cu inatimea de 104 m detine recordul la altitudine si, chiar daca nu se mai afla la prima tinerete, intrece alte cladiri mult mai moderne, cum ar fi Tower Central International (100 m), BRD Tower (87 m), chiar si Intercontinentalul, care are doar 86 m. Au trecut 55 de ani de cand acest imobil, casa a zeci de publicatii, edituri si tipografii, s-a "nascut". Atunci cand vorbim despre Casa Scinteii vorbim ca despre o sora mai mare (ca varsta), dar mai saraca a renumitei Case a Poporului (Palatul Parlamentului), cladire ce impresioneaza prin lux si prin bogatie.

Povestea Casei Presei incepe inca din 1949, cand Biroul Politic al CC al PMR a hotarat construirea unui "palat al luminii si al culturii poporului". In acea perioada aveau loc o puternica propaganda politica si o campanie sustinuta de culturalizare a populatiei. Tot mai multe persoane mergeau la scoala, numarul cartilor care se tipareau crestea, apareau noi publicatii, iar editurile si tipografiile care existau nu-si mai puteau desfasura activitatea in spatiile vechi. Asa a venit ideea construirii Complexului Casa Scinteii. Fondat in urma hotararii conducerii partidului, proiectul Casa Scinteii a fost menit sa satisfaca nevoile de publicare de ziare, reviste si carti destinate propagandei si in mod special publicarii ziarului Scinteia, organ al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Roman. In august 1949 a fost prezentata si acceptata sarcina de proiectare, iar constructia a inceput in 1950. Planurile au fost intocmite de un larg colectiv de arhitecti si ingineri sub conducerea arhitectului Horia Maicu.

SANTIERUL

Citeste si:

Lucrarea propriu-zisa a inceput in iunie 1950, iar la 8 mai 1951, cu ocazia aniversarii Partidului Comunist, Ana Pauker a inaugurat punerea partiala in functiune a "Combinatului Poligrafic Casa Scinteii I.V. Stalin". In primul an s-au turnat 12.306 metri cubi de beton armat, reprezentand o suprafata de peste 30.000 de metri patrati. Pe santier lucrau peste 5.000 de oameni, 131 de echipe erau prezente zi si noapte, se muncea chiar si in timpul iernii. Si pentru ca anotimpul rece sa nu le incetineasca ritmul lucrarilor, muncitorii se foloseau de "mici trucuri": inveleau schelele cu rogojini si foloseau "saltelele electrice", niste saci de iuta captusiti cu vata de zgura, aplicati pe suprafata piesei asamblate ca sa mentina fierbinteala mortarului. O noutate pentru acea vreme a fost renuntarea la vechea metoda de nituire. S-a folosit noul sistem de sudare, superior celui de nituire. Astfel a fost posibila, pentru prima data la noi in tara, realizarea unui schelet unitar. Santierul nu a fost ocolit de probleme. De exemplu, pentru ridicarea si sudarea la mari inatimi a pilonilor metalici, in greutate de 3.000-4.000 kg fiecare, constructorii au apelat la utilaje speciale aduse din Rusia.

CALCULE LA CUTREMUR

O alta noutate pentru muncitorii romani au fost calculele de rezistenta ale constructiei la un eventual seism, luand in considerare niste norme mai vechi, italiene, din timpul lui Mussolini. Aceste norme s-au dovedit a fi mai bune chiar decat cele din 1963, pentru ca erau mai simple si se punea accent pe intensitatea cutremurului, si nu pe felul cladirii, astfel Casa Presei a devenit prima lucrare la care s-a introdus calculul la un eventual seism. Se spune ca timpul nu iarta pe nimeni, iar de semnele lasate de trecerea timpului nu a scapat nici colosul din beton. Palatul presei romanesti imbatraneste, varsta i se poate citi pe zidurile innegrite de fum si de praf. Imobilul este subred, are structura de rezistenta slabita si fisuri in placi. In aceste conditii, consolidarea este obligatorie, insa ar costa peste 100 de milioane de euro. In cazul unui cutremur major, cladirea ar putea fi puternic avariata, dar cu toate astea o expertiza seismica nu a fost facuta. Singurul raport de expertiza a fost realizat in 1994, insa doar pentru corpul B3 din aripa vestica. In ciuda riscului seismic foarte mare, in imobil lucreaza peste 3.000 de persoane, iar alte 7.000 sunt zilnic in trecere.

MUNCA VOLUNTARA

Peste 5.000 de persoane au lucrat pe acest santier. Muncitorii au fost calificati in scolile combinatului chiar in timpul ridicarii cladirii. In echipele de montori au lucrat ca muncitori auxiliari muti tineri veniti pe santier din toate coturile tarii la chemarea UTM. Muti dintre ei si-au exprimat inca din primele zile de lucru dorinta de a ramane in Combinatul Casei Scinteii, calificandu-se in meseria de mecanici, ajustori, electricieni. S-a muncit voluntar, asa cum se lucra in acele vremuri, contributia fortata a salariatilor la finantarea lucrarii devenind o poveste cunoscuta chiar si in zilele noastre. O parte din fonduri s-a colectat prin subscriptie publica "benevola", salariatilor dandu-li-se tichete in valoare de 20, 30 si 100 de lei, care justificau lipsa banilor. Realizarea acestui ansamblu gigantic a necesitat 50.000 mc de zidariec100.000 mc betoane simple si armate si nu mai putin de 40 ha tencuieli.