Teodor Baconschi crede ca relatiile romano-franceze au intrat intr-o noua logica, iar Romania trebuie sa profite de noul ei statut de membru al UE, dar si de noua Franta, gandita si transformata de politicile lui Sarkozy. Pregatirea unor intalniri intre cei doi presedinti este o prioritate, a declarat diplomatul intr-un interviu acordat agentiei NewsIn, intalniri al caror scop este gasirea unui nou cadru juridic si a unor noi instrumente de colaborare romano-franceze.

NewsIn: Romania si Franta au noi ambasadori, s-a schimbat si contextul politic, Romania este acum membra a UE. Se poate spune ca relatiile romano-franceze intra intr-o noua logica?

Teodor Baconschi: Fara sa intrerupem ceva din bogata lor traditie politica, economica sau culturala, relatiile romano-franceze intra intr-o noua logica dictata de alternanta democratica a echipelor care guverneaza, dar si de noul nostru statut. Asa cum spuneati, odata deveniti membri ai Uniunii Europene, suntem in situatia de a remodela raporturile cu toate statele membre, pornind de la acelea cu care avem, din ratiuni istorice, o relatie complexa si diversificata.

Care sunt obiectivele mandatului dumneavoastra?

Cred ca trebuie profitat de noile auspicii politice sub care se afla Franta. In mediile politico-diplomatice e limpede ca noul presedinte francez, domnul Nicolas Sarkozy, este o personalitate politica puternica, asociata deja cu un ambitios program de reforme interne, dar si cu obiectivul de a relansa Franta la nivel european si global. Parteneriatul romano-francez va trebui sa tina cont de noua Franta si de noua Romanie. Propum sa privim mai putin spre trecut - pe care nu trebuie sa-l uitam - si mai mult spre solutiile menite sa ofere un continut cat mai inteligent acestor noi realitati bilaterale.

La ce va referiti, concret?

Va dau un singur exemplu. Acum zece ani, Bucurestiul si Parisul au incheiat un asa-numit Parteneriat Special. Acesta a fost un instrument politic prin care Franta ne-a ajutat sa parcurgem cu bine etapele premergatoare integrarii. Parteneriatele speciale sunt un instrument prin care Franta subliniaza importanta pe care o acorda unui partener din afara UE. Odata ce suntem deja in acelasi club, e clar ca va trebui sa gandim ceva nou si sa privim impreuna spre viitorul nostru bilateral si comunitar.

Concret, ce domenii pot fi abordate in comun cu Franta?

Exista o serie intreaga de chestiuni pe care le putem aborda in comun: piata unica de energie si de gaz, politica Uniunii in materie de intreprinderi mici si mijlocii sau politica externa si de securitate a UE. Si asta cu atat mai mult cu cat domnul Sarkozy este promotorul unui nou concept, al Uniunii Mediteraneene, situat intr-un fel de simetrie strategica cu propriul nostru concept de securitate democratica la Marea Neagra. In anii din urma, diplomatia noastra a incercat sa puna bazele unei Euroregiuni a Marii Negre si a deschis un Forum chemat sa ajute consolidarea democratica a regiunii pontice. Conceptul francez al Uniunii Mediteraneene pare animat de aceleasi intentii. Nu ne putem limita la securizarea frontierelor (sudice sau estice) ale Uniunii, la regularizarea fluxurilor migratorii sau reducerea migratiei ilegale. Trebuie sa si impartasim cu vecinii din imediata apropiere valori democratice si forme de cooperare, inclusiv locala, care sa contribuie la stabilitatea regionala.

Pastram ceva din faza anterioara a relatiilor romano-franceze?

Portofoliul relatiilor romano-franceze include numeroase instrumente perfect functionale. De pilda, procesul de cooperare descentralizata. Peste 800 de comunitati locale din Franta si Romania s-au infratit. Exista un du-te-vino permanent in cooperarea dintre adminstratiile locale si aceasta efervescenta interumana stimuleaza investitiile directe ale Frantei in Romania. Un capitol esential, pentru ca Franta este al treilea nostru partener extern. Am depasit plafonul a patru miliarde de euro de schimburi anuale. Din fericire, investitiile franceze la noi urmaresc o logica de durata. Nu sunt investitii de tipul hit and run, sunt structurante pentru noua economie romaneasca. Francezii au intervenit in domenii esentiale pentru reconstructia economica a Romaniei, fie ca vorbim de sectorul bancar sau de constructiile civile, fie ca evocam agroturismul, marea distributie, hotelaria, lucrarile de infrastructura.

Administratia de la Paris este noua, dumneavoastra sunteti un nou ambasador al Romaniei. Spuneati de curand ca relatiile diplomatice cu o noua administratie se stabilesc mai usor.

E normal, pentru ca daca ii cunosti pe titularii puterii la inceput de mandat ai posibilitatea de a construi impreuna cu ei ceva mai durabil. Chiar zilele trecute am avut placerea unei prime intrevederi cu noul ambasador al Frantei la Bucuresti, domnul Henri Paul, si am avut satisfactia unei intalniri personale de foarte buna calitate. Chimia a functionat, dar si bucuria de a pune deja la punct o metodologie de colaborare, astfel incat sa avem toate informatiile importante cu privire la chestiunile de rutina sau delicate care pot aparea. Am pus chiar problema - copiind la scara mai mica ideea seminariilor interguvernamentale romano-franceze - sa facem intalniri nu doar intre noi doi, ci si intre personalul diplomatic al celor doua ambasade, pentru a ne coordona cat mai coerent actiunile la Paris si Bucuresti.
Nicolas Sarkozy este dorit la Bucuresti inainte de Summit-ul NATO din aprilie 2008

Se prefigureaza in curand o intalnire intre cei doi presedinti, Basescu si Sarkozy? Cand ar trebui ea sa aiba loc?

O asemenea intalnire este o prioritate a mandatului meu. Am convenit si cu omologul meu de la Bucuresti ca e de dorit o vizita de stat a domnului Nicolas Sarkozy in Romania si ca va trebui sa ne punem la bataie toate argumentele pentru ca o asemenea vizita sa aiba un continut pe masura, sa nu fie o vizita formala, ci una care marcheaza la cel mai inalt nivel noile realitati evocate adineaori. Ideal ar fi, in masura in care agenda presedintelui francez permite proiectarea unei astfel de vizite, ca ea sa se desfasoare inaintea Summitului NATO de la Bucuresti, unde oricum domnul Sarkozy va fi prezent. Dar cred ca ar trebui sa ne concentram pe ideea ca ea ar trebui sa aiba loc inaintea acestui eveniment multilateral. De asemenea, e de luat in calcul si o prima vizita la Paris a domnului presedinte Traian Basescu, mai exact o prima intalnire a domniei sale cu noul omolog francez. Dialogul politic la nivel inalt va fi insa precedat si completat prin contacte intre cele doua guverne. Exista foarte multe domenii in care ar trebui sa ne coordonam politic la nivel comunitar cu Franta.

La ce domenii va referiti?

Avem acum - si n-are rost sa fim atat de pudici, incat sa ocolim chestiunile delicate - o anumite dificultate cu "taberele" de cetateni romani care s-au instalat la periferia marilor orase franceze, mai ales la Paris si in regiunea lyoneza. Acolo traiesc si cetateni romani care nu au actele in regula, care nu sunt angajati si care sunt uneori implicati in activitati infractionale. Sigur ca o asemenea chestiune presupune proiectul unui acord de readmisie si definirea la nivelul celor doua ministere de interne a procedurilor prin care cele doua state gestioneaza in comun aceasta problema, pentru a evita nedreptatile, pentru a evita mediatizarea excesiva in detrimentul imaginii noastre in Franta si, in acelasi timp, pentru a pune chestiunea regularizarii fluxurilor de cetateni care circula fara acte in regula.

Problema trebuie asezata intr-un context mai larg, european. Franta pazeste una dintre frontierele occidentale ale UE, noi avem datoria de a securiza una dintre cele mai lungi portiuni din frontiera rasariteana a UE si, cu siguranta, daca tara noastra va gestiona cu responsabilitate aceasta chestiune, atunci francezii ne vor privi ca pe un partner bilateral si comunitar fiabil. Noi nu trebuie doar sa ii aducem acasa pe unii romani care nu se comporta bine sau nu au acte legale de sedere in Franta. Trebuie sa punem problema astfel incat sa se vada ca actionam ca un stat responsabil, care este atent si la imigratia clandestina din alte state, bunaoara asiatice. In domeniul justitiei si afacerilor interne, cooperarea franco-romana este atat de bine rodata, incat cred ca orice chestiune, inclusiv cea pe care o evocam, va putea fi gestionata in deplina transparenta si cordialitate.

Anuntarea de catre presedintele Basescu a axei Bucuresti-Londra-Washington a dus la o racire a relatiilor romano-franceze. Mai este cazul sa vorbim de acea raceala, in conditiile in care a avut loc si Sommet-ul Francofoniei, in toamna anului trecut, la Bucuresti?

Dupa succesul remarcabil si recunoscut al Sommet-ului Francofoniei gazduit la Bucuresti, n-a mai ramas loc de dubii cu privire la angajarea Romaniei in Organizatia Internationala a Francofoniei, cu tot cu programele sale legate de diversitatea culturala, dar si in ceea ce priveste relatia euroatlantica. In primul rand, Parisul a tratat cu deplina maturitate si calm politica externa a Romaniei, "dramatizarile" pe care le mentionati tin mai degraba de polemicile romano-romane si n-am avut - ca diplomat in MAE - sentimentul ca relatia franco-romana a fost in vreun fel afectata de atlantismul coerent pe care Romania l-a manifestat. Cu atat mai putin vad o problema pe acest plan in mandatul domnului Nicolas Sarkozy, care este un adept al unui partieneriat euroatlantic robust. Cred ca ne pierdem vremea daca vom continua sa exageram semnificatia strict locala a unei asa-zise diferente de opinie intre Paris si Bucuresti pe tema relatiei dintre europeni si americani.

Asadar ne asteptam la o vizita a lui Nicolas Sarkozy in Romania pana in aprilie 2008 si o vizita a presedintelui Traian Basescu la Paris pana la sfarsitul acestui an?

Summit-ul NATO creeaza o anumita presiune, dar nu trebuie sa uitam faptul ca agenda presedintilor trebuie armonizata. Vointa politica exista de ambele parti. Nu trebuie sa actionam pripit, am spus doar ca acesta este un orizont de timp in care cele doua evenimente - in varianta Bucuresti sau Paris - ar putea sa aiba loc in mod optimal. De altfel, domnul Sarkozy nu descopera acum Romania. A facut-o din fosta sa calitate de ministru de interne si cunoaste bine etapele prin care am trecut pentru a intra in UE. De asemenea, domnia sa si presedintele Basescu sunt membri ai Partidului Popular European. Prin urmare, posibilitatea celor doi lideri de a se intalni sau de a construi impreuna un proiect politic comun este considerabila. Vom lucra cu tot calmul si speram ca aceste doua vizite vor avea loc intr-o varianta sau alta.


Presedintele Basescu si presedintele Sarkozy par foarte asemanatori, sunt doi presedinti jucatori, e adevarat, Sarkozy are alte prerogative constitutionale. Va va fi mai usor sa lucrati la acest obiectiv - intalnirea celor doi - cunoscandu-l atat de bine pe presedintele Basescu si intalnindu-i omologul atat de asemanator lui?

Nu as vrea sa reduc complexitatea relatiei romano-franceze la acest aspect interpersonal care este foarte bine venit si decisiv ca impuls. Practic, deciziile fundamentale se adopta la nivelul cel mai inalt. Insa, slava Domnului, avem in relatia noastra cu Franta atatea alte aspecte si dimensiuni de acoperit: de pilda, reinsertia celor peste 5.000 de studenti romani care invata in Franta.

"Sper ca vom avea ambasadori pe masura in toate capitalele"

S-a vorbit mult despre necesitatea de a avea ambasadori in capitale importante ale lumii. Credeti ca absenta unor ambasadori in SUA si Marea Britanie afecteaza imaginea diplomatiei Romaniei, batem pasul pe loc, pierdem oportunitati?

Citeste si:

Marturisesc ca nu ma tenteaza sa comentez aceasta situatie. Imi exprim doar speranta ca ea se va remedia cat de curand. Prezenta unui ambasador la post intr-o capitala importanta este esentiala pentru dinamica relatiei si pentru acuratetea ei, pentru nivelul ei de incredere si nu pot decat sa imi exprim speranta ca lacunele pe care le semnalati, si nu pentru prima data, vor fi depasite cat de rapid.
Ministrul de externe spune ca asteapta un raspuns de la Cotroceni, de la presedinte.

Domnul presedinte Traian Basescu a semnat, din cate stiu, decrete de numire pentru 11 noi ambasadori.

Ministrul Cioroianu vorbea despre o lista pe care se aflau numele domnului Iulian Buga propus pentru Washington si Adrian Vierita pentru Londra si ca nu a primit niciun semn de la Cotroceni.
Teodor Baconschi: Cum va spuneam nu este de resortul meu - atata vreme cat mai detin, pentru foarte scurt timp, actuala mea pozitie in echipa de la Administratia Prezidentiala - si tot ce sper in continuare ca diplomat este ca vom avea cat de curand ambasadori pe masura in toate capitalele "descoperite".

In ce sens v-a folosit experienta de consilier prezidential?

Cred ca e prea proaspata pentru a-mi permite o evaluare. Nu am in acest moment reculul necesar, probabil ca va trebui sa mai treaca vreo cativa ani. Am fost onorat sa pot indeplini aceasta calitate oficiala de sfetnic al unui sef de stat, am invatat adesea, pe o nota mai melancolica, sa fac diferenta intre politica externa si cea interna. Trebuie sa recunosc ca politica externa este avantajata de o mai mare eleganta si de alte standarde, societatea romaneasca iesita din tranzitie mai are de invatat pana sa semene cat de cat cu suratele ei din lumea europeana. Cu toate aceste observatii, pot sa afirm ca experienta politica acumulata in aceasta functie mi-a fost extrem de utila. A fost un stagiu profesional de maxima importanta in cariera mea.

Biserica Ortodoxa Romana trebuie sa scrie si sa adopte o doctrina sociala

Vorbind cu mitropoliile din strainatate, am vazut ca una dintre problemele cu care se confrunta este ca multe dintre ele nu au lacase de cult proprii, ca slujbele pentru romanii ortodocsi se oficiaza in biserici inchiriate. Se poate face ceva in acest sens?

La Paris functionaza Mitropolia Ortodoxa Romana pentru Europa Occidentala si Meridionala, care este admirabil condusa de IPS Iosif Pop, un ierarh tanar, foarte educat, cu o vocatie indiscutabila pentru misiunea sa pastorala. In Franta nu avem comunitati romanesti atat de mari precum cele constituite in Italia si Spania, asa ca problema unor lacase de cult pentru romani ortodocsi se pune intr-o masura mai putin acuta. La Paris exista o biserica romaneasca inca de pe vremea lui Kogalniceanu. Pentru alte comunitati, desigur ca ospitalitatea liturgica oferita de Biserica Catolica este cea mai la indemana. In general si nu fara legatura cu noua imagine a Romaniei in lumea catolica dupa vizita Papei Paul al II-lea la Bucuresti, episcopii catolici din toata Europa Occidentala s-au aratat foarte deschisi cu comunitatile romanesti si s-au gasit intotdeauna solutii mai mult sau mai putin adecvate pentru ca romanii sa aiba locuri de rugaciune. Efortul unor comunitati mai bogate de a-si construi propria biserica va completa binevenit formulele de "imprumut".

Care credeti ca sunt problemele Bisericii Ortodoxe Romane?

Problemele Bisericii Ortodoxe Romane sunt problemele noastre, probleme de societate din ce in ce mai grave as spune, legate de convietuire, de raportul dintre tentatia de a fi individualist si datoria de a fi altruist. Sunt probleme care sunt direct implantate in solul otravit al mostenirii comuniste din Romania si care nu sunt specifice clerului ortodox, ci Bisericii Ortodoxe Romane ca biserica larg majoritara, care cuprinde 80% dintre cetatenii Romaniei. Eu cred ca oricat a fost sau va fi de mediatizata chestiunea succesiunii patriarhale, ea nu face decat sa apropie de un public mai larg modul de organizare a bisericii, problemele cu care ea se confrunta si cred ca dezbaterea va difuza prioritatile de bun simt ale BOR in secolul XXI, pentru ca exista intr-adevar o serie intreaga de scadente.

Care ar fi aceste prioritati?

Eu sunt unul dinte aceia care au pledat ca BOR sa scrie si sa adopte o doctrina sociala. Asta inseamna un fel de ghid de valori si linii de conduita care sa ii permita unui crestin din secolul XXI sa se orienteze in viata lui zilnica. O doctrina sociala ar trebui sa includa si cateva norme care sa il ajute pe crestin sa inteleaga nu atat cu cine sa voteze, ci mai curand ce tip de politica si politicieni risca sa distruga bazele unei societati crestine. Ar trebui sa il lamureasca si in anumite chestiuni de bioetica, sa ii ofere o plaja de optiuni care sa permita interiorizarea mesajului crestin, nu trairea lui triumfalista, sub camerele de filmat, numai la sarbatori. Daca Biserica nu ajuta generatia tanara sa inteleaga ca religia nu este o chestiune de moda, ci de mod de a fi, atunci e posibil ca aceasta generatie sa nu mai intre in biserica decat la Pasti si la Craciun, ca in comunism. Am pierde astfel roadele libertatii si sansa de a ne redesena propria identitate. Cu atat mai mult cu cat ne aflam la periferia ansamblului european, expusi contactului cu alte religii - si in special cu Islamul - si totodata diferiti de majoritatea catolica sau protestanta din Europa Occidentala. BOR trebuie sa ne ajute sa nu traim sepcificitatea ca pe un handicap, ci ca pe o sursa de bogatie, in dialog cu alte confesiuni din Europa.

"Avem nevoie de un patriarh liber pe dinauntru, nesantajabil"

Credeti ca dezbaterea inainte de alegerea noului Patriarh se va concentra pe aceste probleme fundamentale sau va fi una politizata, vom vorbi doar despre dosare, colaboratori?

Politizarea chestiunii succesorale este abuziva, ea nu trebuie acceptata. In al doilea rand, candidatii care vor intra in cursa finala nu se pot comporta ca niste politicieni, dar cred ca ar face bine sa isi anunte propriul "program" pastoral, misionar, ecumenic, spiritual, caritativ. Cred ca toti vor sa stie care este punctul lor de vedere in legatura cu dificultatile BOR. Pentru ca biserica sa ajunga in secolul XXI fara a se rupe de marea ei traditie, ne trebuie un nou Patriarh cu adevarat intelept, dotat cu inteligenta spirituala, cu deschidere. E vital pentru societatea noastra ca Intaistatatorul Bisericii Orotodoxe sa fie liber de a propune acele schimbari tactice sau innoiri de care sa profitam cu totii si care sa ne ajute prin biserica sa nu mai fim dezgustati de propria societate.

Ce inseamna liber - sa nu fi colaborat cu Securitatea sau sa recunoasca public si sa isi asume aceasta realitate?

E o chestiune delicata. Sigur ca fiecare inalt ierarh care va candida la pozitia de primat al BOR trebuie sa isi cerceteze propria constiinta. Ce-o fi facut fiecare, Dumnezeu stie. Si ei stiu. E important nu atat sa stim noi, cat sa nu intre in aceasta competitie cineva care, oricat ar fi de indulgent cu sine insusi, stie ca a comis candva greseli care l-ar putea decredibiliza mai tarziu. Si alte biserici "postcomuniste", de pilda in Polonia, au trecut prin acest proces si au rezistat, ba chiar s-au intarit, s-au eliberat de aceasta povara si reusesc sa serveasca poporul mai bine decat in trecut.

Vedeti oportuna decizia CNSAS de a cerceta dosarele inaltilor prelati ale caror nume au fost vehiculate ca avand sanse de succesiune a Patriarhului Teoctist?

Nu ma pot pronunta in privinta aceasta. Am vazut si eu ca CNSAS a luat aceast decizie, banuiesc ca ea e interesanta pentru unii, neinteresanta pentru altii sau chiar inoportuna. Personal, insist pe necesitatea ca viitorul Patriarh sa fie un om liber pe dinauntru si sunt convins ca biserica are resurse pentru a ne oferi un pastor de acest fel.