In functie de alegerile care se vor face in Sf. Sinod pentru functia de Patriarh, Biserica Ortodoxa Romana va avea sansa de a se apropia mai mult de asteptarile romanilor. Dincolo de imperativele aduse de cerintele doctrinare, teologice, lumea in care traim cheama, la randul ei, o anume agenda: activitati sociale, atitudini ferme fata de valorile democratiei, deschiderea fata de cultura si stiinta etc.

Dar si riscurile sunt, deopotriva, majore... Exista riscul unei rupturi intre ierarhii conservatori si cei deschisi spre innoire - dupa cum s-a petrecut in alte tari ortodoxe? Exista riscul subordonarii totale in fata presiunilor politice? Sau acela al autismului in fata innoirilor cerute de tineri - si, implicit, al pierderii enoriasilor si a simpatiei de care BOR inca se bucura astazi?

Pentru a raspunde la cele de mai sus, am apelat la trei dintre cei mai apreciati teologi crestin-ortodocsi din Romania.

O reforma ar fi la indemana unui Patriarh mai tanar

Teologul Radu Preda subliniaza ca un Patriarh intr-o biserica ortodoxa locala nu are aceeasi greutate pe care o are Papa ca lider suprem al Bisericii Catolice. "Adica, de persoana, de programul teologic, de afinitatile culturale si de elementele socializarii unui Patriarh pot depinde multe, insa nu toate.
Un Patriarh care depinde de Sinod si un Sinod care depinde de un patriarh formeaza o unitate indisolubila, astfel incat doar schimbarea Patriarhului sau succesiunea patriarhala ca atare nu inseamna automat si schimbarea unui curs general pe care Sinodul, in ansamblul sau, il crediteaza si il impune. Asadar, ce va urma de acum inainte nu depinde doar de persoana Patriarhului, ci si de modul in care Sinodul se va articula in jurul noului Patriarh al BOR."

Acelasi lucru il sustine teologul si diplomatul Teodor Baconschi: "Personalitatea viitorului Patriarh conteaza foarte mult, pentru ca el prezideaza sedintele Sf. Sinod si reprezinta BOR in relatia cu statul si alte Biserici. Dar puterile sale au scazut in ultimii 17 ani. Eparhiile sunt descentralizate si fac propriile optiuni, de la tiparituri si evenimente locale pana la 'pozitii>> proprii, adoptate cu diferite ocazii.
Agenda viitorului Patriarh ar trebui, cred, sa includa liniile unei noi pastoratii, care sa-i recucereasca pe tineri. Exista tineri care accepta BOR asa cum e azi. Dar exista multi altii care ar vrea anumite 'deschideri>>. BOR va trebui nu atat sa renunte la valorile sale traditionale, cat sa le comunice intr-o forma mai adecvata postmodernitatii europene in care se recunoaste, cu variatiuni minime, noua generatie romaneasca.

Cred ca reluarea serioasa a dialogului cu greco-catolicii e iarasi un imperativ. Nici invatamantul teologic nu sta stralucit. O reforma ar fi la indemana unui Patriarh mai tanar, mai ales daca va fi cineva inarmat cu experienta occidentala de data recenta."

Agenda viitorului Patriarh

Agenda viitorului Patriarh va trebui sa fie in linii mari aceeasi: "Pentru ca problematica sociala, teologica, misionara a Bisericii nu se schimba prin noul Patriarh. Ar fi de dorit, in comparatie cu patriarhatul PF Teoctist, ca viitorul Patriarh sa fie poate mai sensibil la agenda reala a societatii si a Bisericii care isi face prezenta marturia in mijlocul ei. Si as identifica aici o pozitionare mult mai clara si mai lipsita de complexe fata de puterea politica.

As mai aminti si de faptul ca avem nevoie de o gandire si de o pricepere in a ne castiga o independenta financiara fata de stat. Sa nu mai depindem de mila guvernamentala sau de conjuncturile politice propriu-zise si sa reluam, in sfarsit, un dialog pe care Patriarhul Teoctist nu l-a continuat si anume dialogul ierarhiei cu laicatul" spune Radu Preda. Usor nuantat, dar in acelasi spirit, Mihail Neamtu, cercetator in istoria religiilor, vorbeste despre o "agenda profetica": "Viitorul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane nu va putea ocoli cateva puncte de reflectie esentiale.

In primul rand, un bun Patriarh este un slujitor si un parinte al comunitatii sale. Innoirea launtrica a Bisericii, care inseamna deopotriva redescoperirea sevelor tari din traditia ortodoxa - ascetism, liturghie, iconografie si, mai ales, inteligenta duhovniceasca a Parintilor. Ritualismul cultic, pentru care lumea de astazi are tot mai putine resurse, va trebui contrabalansat de redescoperirea filocalica a interioritatii.
Epoca tranzitiei ne-a obisnuit cu preocupari pastorale legitime, dar insuficiente, rezumate adesea la fervoarea ctitoririlor peste noapte. Improvizatia a lasat loc esteticii uratului. Ortodoxia trebuie sa redevina, fara emfaza, o epifanie a frumusetii. Zidurile bisericilor vor putea fi imbracate in lumina discreta a iubirii aproapelui. Un crestinism social, asadar, atent la roadele contemplatiei.

Citeste si:

Destinele educatiei, cultura memoriei, patrimoniul national, dinamicile sociale intr-o lume implacabil capitalista - toate acestea vor trebui sa reprezinte teme de reflectie pentru viitorul Patriarh. In acest fel, intaistatatorul Bisericii va fi nu doar indragit de popor, ci si admirat de o societate altminteri tot mai secularizata.

Relatia cu elitele din mediile academice va trebui tratata pe baza respectului reciproc. Ortodoxia romaneasca ar avea sansa sa faca proba urbanitatii, oferind ancora mantuirii in cadrele unei modernitati neincheiate. In locul fatalismului valah, Biserica va putea incuraja etica optimismului evanghelic, perfect constient totusi de limitele naturii umane. Pe scurt, agenda liderului BOR ar putea fi profetica: un crestinism al traditiei, iesit din tentatia ghetoizarii; un crestinism conservator, capabil sa dialogheze critic cu filozofiile veacului; un crestinism al compasiunii, hranit din caldura Duhului Sfant."
Numai o voce unitara a BOR va gasi ascultare

Care sunt riscurile BOR care exista la orizont, tinand cont de faptul ca multe din tarile ortodoxe din jur au trecut prin grave convulsii ale caror urmari se mai vad si azi? Teologul Radu Preda observa ca "marele merit al Patriarhului Teoctist a fost pastrarea intacta, atat cat s-a putut, a unitatii Sinodului, adica faptul ca totusi Biserica noastra, cu mici derapaje, mai cu seama in ultima vreme, e adevarat, a vorbit cu o singura voce si cand a fost vorba de politica, si cand a fost vorba de implicarea in dialogul ecumenic, si in ceea ce priveste promovarea Legii cultelor.

O Biserica mai ofensiva in comunicarea publica

Practic, BOR a stiut prin Sinod si prin teologii ei sa aiba o voce unitara si de aceea a fost si ascultata. De aceea, riscul sau ceea ce ar trebui evitat in orice fel de acum inainte este polarizarea excesiva a Sinodului si a corpului eclezial in ansamblu. Marea virtute a noului Patriarh tocmai aceasta ar trebui sa fie: gandirea si actiunea colegiala. Fara acestea, riscul polarizarii este evident si e limpede ca, atunci cand doi se cearta, al treilea castiga."

Acelasi subiect este tratat cu gravitate de diplomatul si teologul Teodor Baconschi, care constata ca Patriarhul Teoctist a evitat pana la un punct politizarea BOR: "Urmasul sau va trebui sa mentina echidistanta, fiind insa mai ofensiv pe comunicarea publica a pozitiilor pe care BOR le considera necesare in societate. Nu ajunge sa 'iei atitudine>> fata de marsul gay. Mii de alte probleme care tin de hidosenia raporturilor interumane din Romania 'tranzitiei>> au nevoie de o 'terapie spirituala>> din partea clerului."

Dar aceasta este analiza laicatului. Va gasi oare un ecou?

Patriarhul Teoctist va fi inmormantat vineri, la ora 11.00, la Catedrala Patriarhala, a hotarat, ieri, Sinodul Permanent al Bisericii Ortodoxe.

Slujba va fi precedata de Sfanta Liturghie, apoi va avea loc o sedinta comemorativa a Sfantului Sinod, in care se vor prezenta mesaje de condoleante. Ceremonia va fi cea a inmormantarii calugarilor, putin deosebita de a preotilor.

Trupul Patriarhului a fost mutat, aseara, din Catedrala Mitropoliei in Palatul Patriarhiei, pentru a permite inceperea lucrarilor de pregatire a mormantului din Catedrala Patriarhala. Inmormantarea va avea loc in aceeasi zi in care a fost ingropat si Iustin Moisescu (1977-1986), cel de-al patrulea Patriarh al Bisericii Ortodoxe, decedat pe 31 iulie. Teoctist nu a lasat niciun testament in care sa spuna unde ar dori sa fie ingropat, insa trupul sau va fi depus, ulterior, la Catedrala Mantuirii Neamului, dupa ce constructia va fi definitivata, pentru ca aceasta biserica a fost visul Patriarhului.

Inmormantare cu fast

Conducerea Bisericii doreste o ceremonie cu mult fast, deoarece este prima inmormantare a unui Patriarh dupa caderea comunismului. Preafericitul Teoctist va fi asezat in locul de veci cu toate insemnele patriarhale, cum ar fi mitra, carja si engolpionul. Sicriul cu trupul Patriarhului va fi purtat pe umeri de preoti, care vor inconjura de trei ori Catedrala Patriarhiei si se vor opri in dreptul altarului si al stranelor lacasului de cult, ca in Vinerea Mare.