Prea iubitul Patriarh Teoctist a murit ieri, la ora 17.00, in urma unei operatii nereusite de prostata. Decesul a survenit in urma unor complicatii cardiologice care au culminat cu un stop-cardiac. PF Teoctist, in varsta de 92 de ani, nu a putut fi resuscitat nici dupa patru ore de incercari.

Desi alegerile in care se va stabili cine va fi viitorul Patriarh vor avea loc abia peste trei luni, au aparut deja variante referitoare la ocuparea Tronului Patriarhal. Favoritul este Inaltpreasfintitul Teofan, Mitropolitul Olteniei, ierarh apreciat chiar de catre Prea Fericitul Patriarh Teoctist. Calugar autentic, acesta a fost un apropiat de-al PF Teoctist care, in 1989, l-a hirotonit Episcop-vicar-patriarhal. In momentul de fata, Mitropolitul Teofan este un ierarh la care se gandesc multi din Biserica Ortodoxa Romana ca la un viitor Patriarh. Chiar si PF Teoctist ar fi vazut in acesta un posibil succesor de-al sau

PF Teoctist si-a facut practic publica cea mai fierbinte dorinta testamentara a sa: inaltarea Catedralei Manturii Neamului. Din nefericire pentru Biserica Ortodoxa Romana si cei 20 de milioane de credinciosi ai ei, timp de 17 ani, Parintele Patriarh a fost plimbat de la Ana la Caiafa de catre toate autoritatile statului si conducatorii lor, de la Iliescu la Basescu. Dorinta sa si a tuturor donatorilor pentru ridicarea Catedralei - incepand cu primul dintre ei, Papa Ioan Paul al II-lea - se impotmolise ultima data la Guvern, care nu mai aproba Ordonanta promisa privind terenul atribuit Bisericii. La ultima sa aniversare, din februarie anul acesta, reafirma dorinta sa de a-si vedea visul cu ochii. De aceea, acum mai mult decat oricand, reprezentantii statului trebuie sa-si repare greselile si sa implineasca visul Patriarhului pentru a permite Bisericii sa ridice Catedrala Manturii Neamului chiar de maine. In ceea ce priveste inmormantarea Patriarhului Teoctist, nu se cunoaste inca cu exactitate locul in care aceasta va avea loc. Se stie ca PF Teoctist le-a spus apropiatilor sai, in repetate randuri, ca si-ar fi dorit ca locul sau de veci sa fie primul din Catedrala Mantuirii Neamului. O constructie a carei temelie insa nu a mai apucat sa o vada. In aceste conditii, au circulat mai multe variante referitoare la locul in care se va odihni pe veci PF Teoctist. Una dintre ele este Manastirea Vorona, judetul Botosani, din satul sau natal. Loc in care Patriarhul Teoctist a construit "o manastire de suflet". O alta ipoteza era ca Patriarhul Teoctist sa fie inmormantat la manastirea cu hramul Duminica Sfintilor Romani, inaugurata recent la marginea Capitalei. Lacas de cult pentru a carui constructie Patriarhul a militat vreme indelungata. Totusi, din cate se pare, aceasta varianta nu se confirma.

Cel mai probabil, Patriarhul Teoctist urmeaza sa fie inmormantat in ultimul loc ramas liber in Catedrala Patriarhala din Capitala, langa fostul Patriarh Justinian, pana la ridicarea Catedralei Neamului. De altfel, ritualul premergator ceremonialului de inmormanatare a Patriarhului Teoctist a inceput aseara, la Catedrala Patriarhala din Capitala, cu citirea psalmilor. Cert este ca decizia finala apartine Sfantului Sinod care se va intruni astazi.

Clopote trase in semn de doliu

In toate bisericile ortodoxe de pe cuprinsul judetelor Alba si Mures, care formeaza Arhiepiscopia Ortodoxa de Alba Iulia, clopotele au fost trase ieri timp de 30 de minute, in semn de doliu fata de moartea Patriarhului Teoctist. La Catedrala Ortodoxa din Alba Iulia au fost trase clopotele la 17.30, dupa aflarea vestii privind decesul Patriarhului, iar in celelalte biserici au putut fi auzite clopotele pe parcursul serii. De asemenea, un sobor de preoti, in frunte cu Inalt Prea Sfintitul Andrei, a oficiat o slujba de pomenire in memoria Patriarhului Teoctist.

Slujbe speciale zilnice

Patriarhul Teoctist va fi comemorat prin slujbe speciale zilnice in toate catedralele mitropolitane si episcopale din tara si strainatate, pana in ziua inmormantarii. "Sunt rugaciuni speciale care se rostesc in aceste momente, pentru odihna sufletului. Slujbe similare se vor tine in toate catedralele mitropolitane si episcopale din tara si strainatate, in fiecare zi, pana in ziua inmormantarii, care inca nu a fost fixata. Noi, cei de la Mitropolia Moldovei si Bucovinei (MMB), suntem surprinsi, indurerati, dar cu nadejdea Invierii", a spus parintele arhimandrit Timotei Aioanei, exarh cultural MMB. (D.E.I.)

Resuscitat timp de patru ore

In jurul mortii Patriarhului Teoctist se ridica mai multe semne de intrebare, avand in vedere conditiile in care s-a desfasurat interventia chirurgicala la care a fost supus, sustin surse medicale. Reprezentantii Spitalului Fundeni, impreuna cu cei ai Bisericii Ortodoxe Romane, au precizat ca a fost vorba despre o operatie la prostata, "programata". Adevarul este altul.

Operatie fara cardiolog

Din cauza unor complicatii, Preafericitul Patriarh a fost transportat in regim de urgenta la Institutul Fundeni, duminica seara. Din acest moment, problemele s-au tinut lant. Singurul in masura sa efectueze interventia chirugicala era profesorul Sinescu. Numai ca, din cauza orei inaintate la care a fost adus la spital, analizele au fost realizate in graba si obtinute a doua zi. Astfel ca operatia a fost realizata ieri dimineata, in conditiile in care profesorul Sinescu se pregatea sa intre in concediu de odihna. Mai mult decat atat, desi interventia chirurgicala era urgenta, surse medicale afirma ca operatia nu a fost asistata de un medic cardiolog.

In jurul orei 10.30, Patriarhul Teoctist s-a trezit din anestezie. Numai ca, doua ore mai tarziu, starea sa de sanatate a inceput sa se agraveze constant. In cele din urma, s-a ajuns la aplicarea procedurilor de resuscitare. Timp de aproximativ patru ore, medicii au incercat sa ii salveze viata.

Interesant este ca, ieri, nici un oficial din cadrul Institului, dar nici din cadrul Bisericii Ortodoxe Romane, nu a facut public vreo previziune. In schimb au afirmat ca situatia este stabila si ca Preafericitul este in afara pericolului. (D.E.I.)

Explicatii oficiale

Seful Clinicii de chirurgie si transplant renal, Ionel Sinescu, a precizat ca operatia a avut loc de dimineata, a decurs fara complicatii si s-a incheiat la 10.00. Patriarhul Teoctist s-a trezit din anestezie la ora 10.30 si a fost transferat la Terapie Intensiva, dar la ora 12.30 a inceput sa tuseasca si sa expectoreze sange. I-a fost facut imediat un consult cardiologic, o radiografie, i s-a prescris tratament, dar tensiunea a inceput sa scada. I s-au facut cateva resuscitari, iar la ora 16.30 a intrat in stop cardiac care nu a mai putut fi redresat, moartea fiind declarata la ora 17.00. "Din pacate, din cauza afectiunilor cardiace, asociate cu varsta, nu a mai rezistat", a conchis Sinescu. "Operatia a decurs foarte bine, iar toata lumea a fost convinsa de reusita interventiei", a spus si profesorul Dan Tulbure (foto), seful Clincii de Anestezie si Terapie Intensiva. Acesta a confirmat insa ca la cateva ore de la operatie a survenit sangerarea, iar timp de mai multe ore medicii au incercat sa rezolve complicatiile cardiace, fara succes insa. Chirurgii de la Institutul Clinic Fundeni au considerat ca operatia la prostata in cazul Patriarhului Teoctist era imperios necesara intrucat acesta suferea foarte tare din cauza bolii. Medicii au evaluat toate riscurile atunci cand au hotarat efectuarea interventiei, Patriarul Teoctist fiind cardiac de 20 ani, a spus seful Clinicii de chirurgie si transplant renal, Ionel Sinescu, citat de Mediafax. "Din pacate, starea pacientului nu permitea ca sa fie ignorata suferinta provocata de prostata, pacientul fiind obligat sa se trezesca toata noaptea din cauza suferintei", a adaugat medicul Sinescu. (D.E.I.)

Ultimele ore

In ciuda manevrelor disperate de resuscitare efectuate de personalul medical, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane nu a putut fi readus la viata. Corpul neinsufletit al Patriarhului a ramas in rezerva de la Terapie Intensiva, iar sfesnicul cu lumanari a fost dus langa rezerva unde se afla trupul Preafericitului de catre preotul spitalului Fundeni, Horia Prioteasa. Intre timp, pe poarta de intrare a clinicii s-au perindat mai multi oficiali ai Sfantului Sinod. Potrivit surselor din spital, ieri seara urma sa aiba loc curatirea si imbalsamarea trupului. La aproximativ o ora dupa anuntul oficial in privinta decesului Intai Statatorului BOR, oficiali ai Presedintiei Romaniei si de la cabinetul primului ministru Calin Popescu Tariceanu au luat legatura cu managerul Spitalului Clinic Fundeni doctorul Costin Popescu, pentru a afla situatia exacta. La aceasi ora, echipajele Jandarmeriei si Politiei Romane incepusera sa blocheze accesul pe aleile interioare care duceau catre clinica condusa de profesorul Sinescu. (Marian GHITEANU, Gilda POPA)

O mare pierdere

Mitropolitul Olteniei IPS Teofan Savu a declarat ca moartea Patriarhului Teoctist Arapasu reprezinta o mare pierdere pentru Biserica Ortodoxa. Inalt Prea Sfintitul Teofan Savu, arhiepiscop al Craiovei si Mitropolit al Olteniei, a aflat vestea mortii Patriarhului Teoctist Arapasu in timp ce se afla intr-o vizita la schitul Cioclovina (Gorj). "Moartea Prea Fericirii Sale reprezinta o pierdere grea pentru Biserica Ortodoxa si deopotriva pentru mine personal", a declarat, citata de Mediafax, IPS Teofan. (R.G.)

IPS Bartolomeu, Mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului

Sunt consternat

"Sunt consternat, este o pierdere grea pentru Biserica Ortodoxa Romana. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l fericeasca", a spus mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, IPS Bartolomeu Anania. Cei doi se cunosteau inca din anii '40 cand slujeau impreuna la manastirea Antim. Ulterior, cand au devenit amandoi ierarhi, se consultau in mod frecvent la telefon asupra problemelor BOR. IPS Bartolomeu a anuntat ca nu intentioneaza sa-si depuna candidatura pentru postul ramas vacant. (A.I.)

Arhiepiscopul Tomisului, IPS Teodosie

"Pentru noi toti a fost un parinte"

Arhiepiscopul Tomisului, IPS Teodosie, care i-a fost ucenic Patriarhului Teoctist, s-a declarat bulversat de vestea mortii acestuia. El a adaugat ca a plecat spre Bucuresti pentru a sta la capataiul celui care a fost un exemplu de jertfire si daruire. "Nu pot sa cred vestea, dar daca s-a intamplat sa treaca la cele vesnice, toti romanii, toti credinciosii simt o durere profunda si un regret nemasurat. Este greu de vorbit si de marturisit, pentru noi toti a fost un parinte, Dumnezeu sa-l ierte!", a declarat pentru Mediafax arhiepiscopul Tomisului. (A.H.)

Mitropolitul Banatului, IPS Nicolae

"O veste care m-a coplesit"

Citeste si:

Mitropolitul Banatului, IPS Nicolae, este ravasit de vestea mortii Patriarhului Bisericii Ortodoxe Romane, Teoctist. "E o veste care m-a coplesit si imi este tare greu sa vorbesc acum. Va rog sa ma iertati! Sa-l odihneasca Dumnezeu in pace!", a spus Nicolae, citat de Rompres.

PS Ioachim Bacaoanul, arhiereul vicar al Episcopiei Romanului

"Este o veste trista"

Vestea mortii Prea Fericitului Parinte Teoctist, Patriarhul Romaniei, i-a socat pe toti reprezentantii bisericii din judetul Neamt. Timp de jumatate de ora, clopotele bisericilor au batut neincetat in memoria Patriarhului Teoctist si pentru a chema lumea la slujba de vecernie, informeaza Rompres. "Este o veste trista care a zguduit din temelii Biserica Ortodoxa din Romania. Patriarhul - pe langa ceea ce reprezinta el ca persoana - este un simbol al unei biserici, iar pierderea simbolului inseamna tristete, neliniste si chiar nesiguranta. Insa, BOR este destul de bine organizata si, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, sub inspiratia Duhului Sfant, vom putea depasi acest moment trist", a marturist PS Ioachim Bacaoanul, arhiereul vicar al Episcopiei Romanului. (R.G.)

Catedrala Neamului, visul neimplinit al Patriarhului

"Speranta creste pe masura ce o pastrezi", spunea Parintele Patriarh referitor la visul sau cel mai mare

Prea Fericitul Teoctist s-a nascut la 7 februarie 1915 in satul Tocileni, judetul Botosani, din parintii Dumitru si Marghioala Arapasu, ca al zecelea din cei unsprezece copii. A urmat un drum lung in viata, de la intaii pasi in monahism si pana la inaltele responsabilitati de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane. Si dupa caderea comunismului, Biserica romana si Patriarhul sau au fost improscati cu mizerii, specifice serviciilor speciale cu inclinatii antiromanesti. Visul ridicarii Catedralei Mantuirii Neamului la timpul potrivit a fost naruit de agresivitatea opozantilor anticrestini. In exclusivitate pentru ZIUA si Revista Magazin Istoric, nespus de regretatul Parinte Patriarh a evocat cele mai puternice amintiri ale vietii sale la implinirea a noua decenii de drum, de aspiratii si stradanii pe drumul slujirii crestine. Redam mai jos fragmente din textul scris si oferit de Patriarh. (V. RONCEA)

Anii, viata si slujirea crestina

"Sunt recunoscator, in primul rand, Bunului Dumnezeu, care mi-a daruit viata aceasta. De copil am invatat, de la vatra si intelepciunea parintilor mei - sfinti pururea pentru mine -, odata cu insemnatatea chemarii clopotului la slujbele Bisericii, pastrarea randuielilor ei si ca trebuie sa multumesc lui Dumnezeu si pentru darul vietii.

Era greu pentru ei, caci eram zece copii, cu ei 12, in anii 1915, cand am venit eu pe lume, in plina pregatire pentru razboi. Dar nu am auzit de la ei decat cuvinte de incurajare, de nadejde in Dumnezeu. Nu asteptau ajutoare din nici o parte, nu asteptau sa primeasca ceva fara munca, daruri sau drepturi. Tatal meu si mama mea purtau ei insisi de grija gospodariei si nu le lipsea nimic. Si nu posedau altceva decat acea gospodarioara foarte modesta pe care o mai vad astazi, cand merg spre sat, de la Iasi spre Stefanesti, pe malul Prutului sau spre Husi, unde mai sunt inca sate cu gospodarii, cu case acoperite cu stuf, ca aceea pe care ochii mei au vazut-o odata cu lumina zilei. Ce valori nepretuite, morale, se cultivau intr-o asemenea familie! Aceasta este comuniunea, una dintre frumusetile Ortodoxiei, ale romanilor, ale familiei romanesti."

"Am plecat la manastire fara stirea si invoirea familiei"

"As vrea sa cinstesc memoria invatatorului meu de la scoala primara, Gheorghe Romanescu, un om deosebit, cu suflet ales si cunostinte enciclopedice, un adevarat profesor universitar, caruia ii pastrez o frumoasa amintire. De la el am invatat nu numai religia, caci mergea cu noi la biserica, dar si istoria, cu domniile voievozilor, maretia lor si, de asemenea, literatura, pe Eminescu si pe alti mari scriitori ai nostri. Un adevarat apostol a fost acest barbat, fiu de preot, care m-a ajutat chiar si atunci cand, dupa absolvirea scolii, am plecat la manastire fara stirea si invoirea familiei, a parintilor, lamurindu-i sa ma lase sa-mi urmez drumul chemarii mele.

Asadar, eu am iesit, pot zice, dintr-o manastire, care era satul meu natal, adapostit intre colinele blande ale Botosanilor, cu datini frumoase si oameni credinciosi, cu prunci sanatosi si tineri plini de virtuti, unde nu se auzise de pacatele si ratacirile pe care ni le prezinta astazi presa si televiziunea, incat ti se intuneca sufletul si te incrancenezi de cate se petrec zilnic in lume. Am iesit din manastirea satului meu si am intrat in alta manastire, la Vorona, ce se afla la vreo 30-40 km de casa, dar care atunci mi se parea foarte departe, dincolo de orizont.

De acolo, la inaltarea Sfintei Cruci din anul 1929, am mers la Schitul Vovidenia.

Eu am depus voturile monahale la 6 august 1935, la manastirea Bistrita de langa Piatra Neamt, ctitoria domnitorului Alexandru cel Bun, cand am primit si numele de Teoctist, prin cuvantul vrednicului staret Ghenadie Caraza, vestit pe Valea Bistritei, intre cei mai distinsi dintre staretii manastirilor noastre voievodale.

Am intampinat si multe greutati, dar Dumnezeu mi-a indreptat pasii si in preajma unor mari ierarhi si a celor patru Patriarhi ai Bisericii noastre de dinaintea mea. Ma consider, cu recunostinta, fiul duhovnicesc al Patriarhului Miron Cristea, care a intemeiat Seminarul de la manastirea Cernica, unde am invatat opt ani, intre 1932-1940, aflandu-ma zilnic sub vegherea parintelui arhimandrit si profesor Chesarie Paunescu".

Dictatura anti-crestina

"Mult mai tarziu, in anul 1945, aflandu-ma la Iasi, in ascultarea marelui teolog si Mitropolit Irineu Mihalcescu si direct a Prea Sfintitului Episcop-Vicar al acestuia, Justinian Marina-Vasluianul, iar din anul 1950, cand acesta devenise Patriarh, in calitate de Episcop-Vicar al sau, prin alegerea Sfantului Sinod, am fost martorul multor framantari din viata sa si a Bisericii noastre, strabatand deceniile grele de confruntare pe fata, cu rani si victime, in lupta aprinsa cu dictatura comunista, care, si in tarile ortodoxe vecine noua, a dat lovituri nespus de grele Bisericii acestora. Numai cei ce au cunoscut indeaproape framantarile de care am amintit pot intelege povara apasatoare care a fost pe umerii Ierarhilor, preotilor, monahilor si credinciosilor Bisericii noastre Ortodoxe Romane.

Asa se explica unele atitudini ale Ierarhilor de atunci, in scopul protejarii lucrarii pastorale, asa se explica si contactul cu autoritatile locale de atunci, indeosebi dupa anul 1977, cand s-a desfiintat Comisia Monumentelor Istorice, interzicandu-se astfel cu desavarsire continuarea lucrarilor la bisericile si manastirile-monumente istorice. La Iasi, erau santiere deschise la Sfintii Trei Ierarhi, la Golia, la Cetatuia, la Galata si in alte locuri, deci nu se puteau continua lucrarile. Ce aveam de facut? Am mers la autoritatile de stat, le-am spus care era situatia si le-am cerut ajutor. Mi s-a spus ca daca nu le cerem bani si materiale, putem sa lucram. Si am lucrat".

Niciodata nu am cedat jurisdictia Basarabiei

"S-a facut tot ce era posibil in perioada de dictatura pentru a se mentine legaturile sufletesti cu fratii de peste Prut. Mitropolia Basarabiei, cu episcopiile ei, cu ierarhii ei, cu clerul si cu credinciosii ei, n-a fost parasita niciodata de Biserica stramoseasca. Niciodata nu s-a dat nici un cuvant de renuntare la jurisdictia Patriarhiei in Basarabia sau sa se recunoasca de Sfantul Sinod jurisdictii straine bisericesti pe acele pamanturi romanesti. Ci, dimpotriva, in decursul acestei perioade au existat deci semnele dragostei materne a Bisericii pentru fiii ei de dincolo de Prut. Nu mai spun ca ierarhii veniti din Basarabia - din cauza imprejurarilor naprasnice, prin cotropirea si ocuparea Basarabiei - pe care i-am cunoscut si cu care am slujit, ca Mitropolitul Efrem Enachescu de la Chisinau, Episcopul Dionisie Erhan de la Cetatea Alba, Mitropolitii Visarion Puiu si Tit Simedrea ai Bucovinei, erau ierarhi de o rara simtire romaneasca."