Vesti proaste de pe fronturile razboiului romano-roman

Si nici macar nu este vorba de un conflict care ar putea fi pus pe seama aplicarii atat de des citatului dicton latin „Divide et impera!” Traian Basescu, presedintele ales al unei tari democratice, membra a unui club exclusivist, cel al natiunilor dezvoltate si democratice din spatiul euro-atlantic, ale carui conditii de acceptare privesc in primul rand existenta unei democratii functionale, nu are nevoie de aplicarea acestui dicton pentru a-si exercita atributiile constitutionale.

Cu toate astea, zilnic seful statului deschide noi fronturi in razboiul romano-roman, un razboi al tuturor cu toti. De ce o face? Este intrebarea pe care ne-o punem de o buna bucata de vreme, in paginile acestei publicatii, si nu reusim sa gasim un raspuns plauzibil si satisfacator. La un moment dat am crezut ca, in elanul sau reformist, seful statului vrea sa scoata sistemul din echilibru, pentru a putea sa-l schimbe mai usor. Este o teorie cu aplicatii in automatica, nu in sistemele sociale, care se schimba dupa alte reguli. Dar si asa, un sistem automat are ca misiune, in caz de instabilitate a sistemului, sa o tina sub control, pana cand sistemul ajunge la o noua stare de echilibru, nu sa o amplifice.

Traian Basescu procedeaza de o maniera total opusa. In loc sa tina sistemul sub control, in procesul de tranzitie de la o stare la alta, el amplifica instabilitatea, care se poate finaliza prin ruperea sistemului si distrugerea lui.

Ne este greu sa credem ca Traian Basescu actioneaza cu premeditare pentru distrugerea democratiei si a societatii romanesti. Dar, premeditat sau nu, finalitatea demersului sau va fi aceeasi: distrugerea unitatii si solidaritatii societatii romanesti, slabirea statului si anularea autoritatii sale.

Este evident ca actuala stare a sistemului ii convine de minune, pentru ca ii permite sa-si faca micile jocuri meschine de imagine si de putere. Norocul domniei-sale se numeste inertia de sistem, care face ca institutiile statului si structurile sociale sa functioneze „din amintiri”, si nu pentru ca ar mai fi gestionate coerent si coordonat, dupa un plan anume.

Sa zicem ca seful statului ar aplica un soi de plan inspirat din teoria economica a „distrugerii creatoare”, a lui Joseph Alois Schumpeter, economistul austriac care, alaturi de John Maynard Keynes, a dominat gandirea economica a primei jumatati a secolului XX. Teoria este cu atat mai actuala acum, cu cat are la baza aspectul cel mai important al activitatii umane, creativitatea.

Credem mai degraba ca la Traian Basescu este vorba de cu totul altceva, si anume de opusul acestei teorii, de creativitate distructiva, definita ca acel proces mintal care implica generarea de idei si comportamente focusate pe obiective distructive si nocive. Toata cariera sa politica este rezultanta acestei creativitati distructive. Traian Basescu nu stie decat sa distruga, si pentru asta creativitatea sa nu are limite.

Divizarea societatii este un proces inutil si periculos. Inutil, pentru ca o societate divizata nu mai este performanta, nu mai functioneaza normal, si periculos, pentru ca naste violenta si costuri sociale care nu pot fi suportate. Si, cu toate astea, Traian Basescu se straduieste din rasputeri sa-i opuna pe tineri batranilor, pe pensionari celor activi, pe intelectualii publici intelectualilor neangajati si asa mai departe.
In acest sens, suntem obligati sa revenim asupra problemei pensiilor si a modului in care seful statului a gestionat aceasta problema. Este adevarat, Traian Basescu a promulgat legea, numai ca modul in care a facut acest lucru deschide noi fronturi ale confruntarii politice si sociale.

Discursul care a insotit anuntul promulgarii legii ne-a aratat un Traian Basescu mai decis ca oricand sa se razbune pe Guvern si pe aceia care l-au suspendat prin votul dat in Parlament. Pentru asta a recurs la minciuni ordinare, si ne sfiim sa le calificam astfel, minciuni care il descalifica si il fac odios.
Declarandu-se dezamagit de „abordarea diletantista” a Guvernului, Traian Basescu se dezlantuie: „Desi m-am adresat primului-ministru, scrisoarea a fost semnata de doi ministri, dupa parerea mea incompetenti, iar primul-ministru nu si-a asumat prin semnatura raspunsul la scrisoarea mea. Raspunsul a fost asumat de ministrul de finante si de ministrul muncii. De ce consider ca cei doi semnatari sunt incompetenti? Pentru ca, in locul unei analize economice, asa cum am solicitat in scrisoare, am primit un raspuns incarcat de declaratii politice, fara nici o fundamentare, asa cum o cere Constitutia, art. 138, alin. 5, atunci cand este vorba de angajarea unor cheltuieli bugetare”.

Iata prima minciuna: In cazul de fata nu se aplica prevederile art.138, alin. 5. din Constitutie, pentru ca ea nu genereaza cheltuieli care privesc actualul exercitiu bugetar. Legea trebuia insa adoptata acum, pentru ca prevederile ei sa constituie o baza de fundamentare a bugetului consolidat al statului pentru 2OO8. Asocierea cu decizia Curtii Constitutionale privind unele cheltuieli care deriva din aplicarea Statutului Cadrelor Didactice este fortata si la fel de mincinoasa. Cu prilejul promulgarii, a fost data publicitatii documentatia alcatuita de Administratia Prezidentiala, seful statului explicand ca aceasta informeaza asupra efectelor masurilor luate prin Legea pensiilor: „Din pacate, Guvernul a avut lasitatea sa nu vrea sa ne informeze care sunt efectele. Le stim, pasul urmator este sa facem ce trebuie facut pentru a face reformele structurale care sa compenseze resursa ce va trebui dusa in bugetul asigurarilor sociale de stat...”.

Potrivit analizei Administratiei Prezidentiale, pentru anul 2OO7, bugetul asigurarilor sociale de stat va inregistra un excedent de 465 de milioane de euro. Dupa aplicare etapei de marire a pensiilor de la 1 ianuarie 2OO8, bugetul asigurarilor sociale de stat va inregistra un deficit de 2,1 miliarde de euro, care partial va fi compensat de excedentul pe anul in curs, ramanand, la final, un deficit de 1,6 miliarde de euro. In anul 2OO9, odata cu intrarea in vigoare a celei de a doua etape a maririi pensiilor, deficitul bugetului asigurarilor sociale de stat va fi de 4,5 miliarde de euro, in 2O1O, deficitul va creste la 4,9 miliarde de euro, in 2O11, la 5,6 miliarde de euro, in 2O12, la 6,5 miliarde de euro, iar in 2O13, la 7,1 miliarde de euro.

„Deficitul cumulat in perioada 2OO8-2O13 este de 3O de miliarde de euro, echivalentul sumei pe care Romania o va primi de la Uniunea Europeana pentru dezvoltare”, spune Traian Basescu, aratand cu degetul catre „puturosii” de pensionari, care, in lacomia lor, anuleaza efectele benefice ale aderarii la Uniunea Europeana. Am refacut si noi calculele Administratiei Prezidentiale, pe care le putem califica fara prea multe fasoane drept o manarie penibila. Inainte de a argumenta, o intrebare: totusi, cum se face ca Bugetul Asigurarilor Sociale de Stat are excedent, iar pensionarii si alti asistati sunt umiliti cu veniturile pe care le stim cu totii? Si acum, sa ne explicam de ce este o manarie asa-zisul calcul al Administratiei Prezidentiale. Pentru simplul si bunul motiv ca pleaca de la o premisa falsa: aceea ca in urmatorii ani nu sunt fonduri pentru cresterea pensiilor, ca toata cresterea lor se transforma in deficit. Ceea ce nu este adevarat, dar Traian Basescu avea nevoie de o cifra-soc, prin care sa anuleze electoral castigul celor care au adoptat Legea de marire a pensiilor.

Mai mult, profita de ocazie pentru a-i asmuti pe cei cu pensii mici asupra celor cu pensii mari. Citam: „Cred ca principiul contributivitatii este principiul fundamental, adica fiecare sa primeasca o pensie corespunzatoare contributiei. Si acest principiu trebuie aplicat ori de cate ori vorbim despre resurse din bugetul asigurarilor sociale de stat. Cand insa vorbim despre drenarea unor resurse din bugetul de stat in bugetul din care se face plata pensiilor, in opinia mea trebuie sa functioneze principiul solidaritatii, pentru ca, privind la modul cum se manifesta aceasta lege pe structura de pensionari, constatam cu usurinta ca 8O la suta cresterea de pensii se concentreaza pe 2O la suta dintre pensionari, pensionarii cu cele mai mari pensii, iar 2O la suta din crestere se distribuie la 8O la suta din numarul pensionarilor. Asta inseamna ca pe fond nu rezolvam problema pensionarilor. Cei cu pensii mici vor continua sa aiba pensii mici, cei cu pensii mari vor continua sa aiba pensii mari”.

Iata a doua mare minciuna. Din calculele noastre, facute plecand de la aceleasi date ca si Administratia Prezidentiala, rezulta ca 2O% din totalul pensionarilor din sistemul public de pensii, cei cu cele mai mari pensii, vor beneficia de o marire de 1.O98.342.855 de euro, adica circa 32% din cele 3.39O.3O5.153 de euro, cat reprezinta marirea totala a fondului de pensii in 2OO8. Calculele privesc o marire de 43% a valorii punctului de pensie si o valoare de 3,15 RON pentru un euro.

Toata aceasta manipulare are ca obiectiv stimularea temerilor ca sistemul asigurarilor de stat va intra in colaps, ca se va prabusi, ca finantarea lui se va face in detrimentul investitiilor in infrastructuri si al micsorarii cheltuielilor bugetare pentru sanatate, educatie si aparare, alimentand razboiul romano-roman si facandu-l sa creasca in intensitate. Dovada? Recenta sedinta a CSAT, unde Traian Basescu a cerut insistent marirea cheltuielilor pentru aparare la 2,39% din PIB in 2OO8. Motivul? Rizibil, dar eficient: pericolul rusesc, dupa retragerea Rusiei din Tratatul de limitare a fortelor si armamentelor conventionale in Europa.

Traian Basescu si-a propus sa apara apoi ca salvatorul natiunii, omul providential sub a carui inteleapta conducere se va gasi si solutia maririi pensiilor, cum spune in incheierea declaratiei sale de presa: „Am convingerea ca exista resurse si, daca Guvernul va fi la fel de incompetent ca pana acum si nu va fi capabil sa indice sursele, ii invit la colaborare. Avem resurse ca impreuna sa gasim solutia de crestere a pensiilor fara ca investitiile in mod deosebit in Romania sa fie stopate, blocate sau diminuate, pentru ca avem de rezolvat doua probleme pe fond, daca vorbim despre pensionari: pe de o parte, sa asiguram pensionarilor un trai decent, iar pe de alta parte, sa garantam generatiilor viitoare ca vor trai intr-o tara moderna”. Ce ar mai fi de spus dupa atata cinism?

Va provoc in incheiere la un pariu: cine va propune, in urmatoarele zile, dupa modelul lui Jack Lang, fostul ministru socialist francez al culturii, desfiintarea postului de premier? Eu pariez pe grupul de la Cluj din PSD. Dumneavoastra?

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe