Apetitul iesit din comun al DNA de a descoperi acte de coruptie - fara a avea probe concrete, ci doar prin a pune telefoanele sub ascultare, in ideea ca poate, poate va aparea ceva - ridica problema serioasa a costurilor unor asemenea aventuri pe bani publici.

Surse judiciare avizate ne-au informat ca o luna de ascultare telefonica a unei persoane costa statul roman peste 7000 RON (circa 2200 euro). Chiar daca aceasta suma nu este decontata efectiv de DNA, din bugetul propriu, cheltuielile revenind, conform legii, in sarcina statului, ea se regaseste in calculul aparaturii folosite, intretinerea si service-ul acesteia, suportii folositi, dar mai ales in salariile unor specialisti care lucreaza in trei schimburi, 24 de ore din 24. Pentru cine nu stie, DNA are propria retea de interceptare telefonica, folosind o conexiune de fibra optica cu legatura directa la serverul Serviciului Roman de Informatii - detinatorul retelei nationale de interceptare a convorbirilor atat din sistemele de telefonie fixa, cat si mobila.

Adresele DNA

Conform unor adrese de raspuns emise de DNA in data de 6 iunie si 27 iunie 2007, catre Ministerul Justitiei, procurorii anticoruptie au ascultat la greu telefoanele unor persoane, in perioada ianuarie 2005 - mai 2007. Statistica recunoscuta de DNA, arata ca in perioada mentionata au fost puse sub ascultare 465 de persoane, din care, in cazul a aproape 200, masura de supraveghere nu a dat nici un rezultat. Mai pe sleau spus, nu poate fi justificata. Vazuta din punct de vedere pragmatic, stradania anchetatorilor in cazul celor 200 de persoane reprezinta timp si resurse pierdute si, cine stie, poate interesul de a descoperi cu orice pret ceva, in sarcina unei persoane care "trebuia" scoasa neaparat vinovata. Vazuta din punct de vedere financiar, imensa risipa de timp, resurse umane si materiale reprezinta o irosire a banului public.

Vanatoare pe banul public

Conform art. 91, indice 1, punctul 3, al Codului de procedura penala, o persoana poate fi pusa sub ascultare, prin mandate judecatoresti de cate 30 de zile fiecare, ce pot fi prelungite pe o perioada de maximum 120 de zile (patru luni), dupa care, daca nu s-a descoperit nimic, ascultarea inceteaza, iar inregistrarile obtinute (atat suportii, cat si stenogramele convorbirilor) sunt distruse cu proces verbal.

Surse judiciare avizate ne-au declarat ca o luna de monitorizare a unei persoane, costa statul roman peste 7000 RON. Aceste sume cresc considerabil, in cazul mobilizarii in teren a unor echipe de anchetatori, pentru filaje, flagrante, inregistrari audio-video cu tehnica disimulata ori deschiderea corespondentei (inclusiv a celei electronice), activitati care presupun deplasari auto, aparatura costisitoare si personal de specialitate cu inalta calificare. Pentru a intelege aceasta suma, mai adaugam ca persoanele care asculta convorbirile cu castile la urechi sunt obligate sa faca si transcrierea acestora, adica sa puna pe hartie intregul dialog. In unele dosare se aduna mii de pagini de astfel de convorbiri.

Daca facem un simplu calcul si inmultim numarul de 200 de persoane de mai sus, cu patru luni pentru fiecare, si apoi cu suma de 7000 RON, pentru fiecare luna de interceptare, ajungem la un rezultat al cheltuielilor de 5.600.000 RON, care apar ca fiind aruncati pe apa Sambetei. Procurorii DNA se apara, de regula, cand sunt pusi in fata unor interceptari cu rezultate "0", prin faptul ca mandatele de interceptare audio-video, au fost incuviintate de judecator. Chiar daca se stie ca judecatorii nu sunt deosebit de darnici cu emiterea de asemenea mandate, in practica s-a dovedit ca este suficient sa arunci in dosar o nota de la vreun serviciu secret, care face vorbire de nu stiu ce intalniri si posibile scopuri, pentru ca autorizarea de interceptare sa fie ca si aprobata. De fapt, folosirea notelor serviciilor, ca argument in fata judecatorilor, reprezinta cam unica modalitate de convingere a unui magistrat pentru obtinerea unui autorizatii de interceptare.

Ce se intampla dupa rateu

Un mare mister in activitatea DNA il reprezinta ceea ce se intampla dupa ce perioadele de autorizare a interceptarilor s-au finalizat fara rezultate.

Conform Codului de procedura penala, procurorul este obligat ca in cazurile in care a dispus o solutie de netrimitere in judecata sa cheme persoana pe care a interceptat-o fara rezultat, si s-o instiinteze asupra monitorizarii la care a fost supusa. Suportii pe care s-a realizat inregistrarea (CD-urile) se distrug dupa ce se implineste termenul de prescriptie al infractiunii pentru care s-a obtinut autorizarea de interceptare. Procedura acestei instiintari reprezinta o nebuloasa, intrucat la nivelul presei, cel putin, nu se cunosc cazuri de persoane care sa confirme ca o asemenea procedura a avut loc. Oricum, la jumatatea lunii iulie 2007, Consiliul Superior al Magistraturii a finalizat un amplu control de fond la DNA - primul de acest gen din istoria parchetului - care a retinut, din informatiile detinute, anumite nereguli. CSM a intrat insa in vacanta si a amanat discutarea raportului de control pentru prima sedinta de plen care va avea loc in luna septembrie.