Intr-o analiza a relatiilor bilaterale cu Rusia trebuie sa plecam de la conjunctura mondiala actuala. Daca exista o piata reala a petrolului, in privinta gazelor naturale nu exista posibilitatea de a organiza o astfel de piata, chit ca se incearca: foarte putine tari dispun de aceasta bogatie, iar tehnologia de transport si de stocare este destul de scumpa.

Cel mai mare producator este Rusia. Cei mai mari consumatori sunt Europa si Statele Unite. Bineinteles ca tot Rusia este cel mai mare furnizor de gaze pentru Europa.

Presedintele Basescu are acces la fel de fel de rapoarte despre situatia energetica a Romaniei si reactioneaza dupa cum il stim. Zilele trecute a participat la reuniunea tarilor GUAM, reuniune la care s-a dorit gasirea unor strategii pentru ca o parte din tarile fostei URSS, si nu numai, sa nu mai depinda energetic de Rusia. La cateva zile, Traian Basescu a declarat la Summit-ul Energiei de la Zagreb: Trebuie sa acceptam toti ca energia este o marfa, fie ea si strategica, dar niciodata nu vom accepta ideea utilizarii energiei ca instrument de presiune politica. Tot el a afirmat, la aceeasi intalnire la care a participat si presedintele Rusiei, Vladimir Putin, ca este necesara infiintarea unei burse a energiei, daca se poate din motive strategice, la Bucuresti.

Stam prost

Daca vrem sa analizam toate acestea trebuie sa plecam de la structura actuala a productiei energetice din Romania.

Cea mai ieftina energie produsa este cea nucleara. Aceasta trebuie sa-si mareasca ponderea pana la 15% dupa punerea in functiune a blocului 2 al Centralei Atomoelectrice de la Cernavoda. In topul preturilor de cost urmeaza energia obtinuta in hidrocentrale si apoi cea obtinuta in termocentralele ce folosesc carbunele, pacura si gazele naturale. Conform Ministerului Economiei, rezervele de hidrocarburi industrializabile ale Romaniei sunt epuizate in proportie de 70%, acestea avand o pondere de 62% din totalul productiei de energie.

Mai este necesar sa avem in vedere si faptul ca, in comparatie cu tarile membre UE, Romania are inca un consum energetic mic pe cap de locuitor, acesta fiind prognozat sa creasca in urmatorii ani, ajungand la o egalizare cu consumul energetic din statele Uniunii Europene.

Multinationalele detin controlul

O mare parte a termocentralelor functioneaza cu hidrocarburi - 20%. Rezulta ca politica de productie si de import de gaze naturale necesita o atentie mai mare a guvernantilor. Romania consuma aproximativ 17.000.000.000 mc de gaze, 60% provenind din productie proprie.

Problema este ca statul roman mai administreaza doar 121 de blocuri de productie, ceea ce reprezinta doar 26% din totalul blocurilor de extractie. Estimarile sunt in sensul pastrarii volumului productiei interne si cresterii importurilor.

Preturi impuse

Pretul de vanzare al Gazprom catre alte firme rusesti care exporta este de 90 dolari/1.000 mc. Pretul mediu cu care Romania importa gaze a variat in ultimul an intre 250 si 330 dolari/1.000 mc. Pretul de productie interna este in jur de 140 dolari/1.000 mc. Majoritatea CET-urilor cumpara gaz la un pret de aproximativ 280 dolari/1.000 mc, oricare ar fi provenienta acestuia. Cu alte cuvinte, preturile de productie sunt artificial ridicate de intermediari, fiind aduse aproape de preturile de import si astfel se maximizeaza profiturile celor ce extrag gaze. Cine sunt acestia? Petrom si Romgaz detin 98% din volumul extractiei, in proportii aproape egale. Petrom e privatizat, pentru Romgaz s-a amanat privatizarea inca 3 ani. Adaugam ca informatii din presa confirma ca Gazprom detine 30% din OMV si ca acesta doreste sa cumpere Romgaz. Se contureaza o situatie interesanta asupra proprietatii capacitatilor de productie, asupra firmelor de transport si importatorilor de gaze naturale.


Despre autor:

Saptamana Finaciara

Sursa: Saptamana Finaciara


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.