A murit in conditii suspecte, dupa ce a fost anchetat de Securitate. S-a intimplat la Botosani, in urma cu mai bine de doua decenii. Mugurel Calinescu avea doar 17 ani si era printre primii elevi ai Liceului „A.T. Laurian“, cea mai buna scoala din judet. Avea o memorie incredibila, isi amintesc colegii, juca fazan pe denumiri de riuri din America.

In toamna anului 1981, Mugurel a scris lozinci anticomuniste pe zidurile Consiliului Popular Judetean si ale viitoarei Case de Cultura a Sindicatelor. „Vrem libertate“, „Ne-am saturat de lipsuri“, „Vrem renasterea Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii din Romania“, „Vrem democratie“. Nici unul dintre cunoscutii lui nu si-a explicat gestul, pentru ca adolescentul nu avusese niciodata manifestari anticomuniste in public. Si poate ca nici nu s-ar fi aflat niciodata cine a fost autorul insemnarilor daca tinarul nu ar fi revenit la „locul crimei“.

Citeste si:

Mugurel a fost prins in flagrant delict, in noaptea de 17 spre 18 octombrie a aceluiasi an, in timp ce scria din nou pe ziduri. „In noaptea respectiva l-au tinut la Securitate. Dimineata au venit si acasa. Eu n-am stiut unde e baiatul, dar ei au actionat imediat, baiatul era la ei si ei au venit acasa si au controlat tot, toate cartile le-au desfacut. Peste tot, tot, tot, tot... absolut tot. Au vrut probabil sa vada daca nu are alte inscrisuri sau legaturi cu altcineva. M-au luat si pe mine cu masina la ei la Securitate si am fost anchetata si eu atunci o data cu baiatul“, isi aminteste printre lacrimi Rodica Uncescu, mama baiatului.

Majoritatea colegilor de scoala l-au renegat pe Mugurel dupa ce s-a aflat ca are probleme cu Securitatea, iar Rodica a fost retrogradata la serviciu. Aproape nimeni nu ii mai saluta si, in plus, erau amenintati mereu de comunistii de la scoala, din fabrica, de la Consiliul Popular. Au urmat sedinte la liceu cu ofiterii de Securitate si audieri peste audieri ale mamei, dar mai ales ale baiatului. „Eram chemati amindoi si el statea in camera vecina. Mi-a spus odata: 'Mama, stii, te-am auzit cum plingeai pe holul acela, ce-ai facut?>>. Asa ma intreba“, marturiseste Rodica Uncescu.