Celelalte bratari au fost recuperate de statul roman din strainatate si numai contra unor sume mari de bani. Ultima bijuterie dacica, in greutate de 1,1 kg aur, urma sa fie vanduta contra sumei de 110.000 euro. insa, dupa o jumatate de an de filaj, in loc sa faca obiectul unei tranzactii ilicite, bratara a ajuns in mainile autoritatilor maramuresene.

Sase luni au lucrat politistii de frontiera sub acoperire, pentru a recupera bratara dacica, iar operatiunea a fost coordonata personal de seful Politiei de Frontiera, chestorul principal Nelu Pop. Bratara a ajuns in mainile politistilor in urma unui flagrant realizat chiar in locuinta vanzatorului, un barbat deosebit de periculos, membru al lumii interlope. Calin Ciota facea parte dintr-o grupare infractionala axata pe traficul cu obiecte din patrimoniul cultural national. Deosebit de suspicios pe parcursul celor sase luni cat a fost supravegheat, in momentul in care "cumparatorii" si-au declinat adevarata identitate de politisti, barbatul a fost parca lovit de trasnet. Nu-si putea inchipui cum a putut fi "pacalit", caci "flerul" lui de interlop nu a sesizat nimic suspect in comportamentul ofiterilor sub acoperire.

Investigarea sub acoperire a fost cu atat mai dificila, cu cat Calin Ciota era caracterizat de anchetatori drept un om "versat", care sufla si-n iaurt, intrucat mai fusese cercetat in trecut intr-un alt dosar penal. Era suspicios la aproape orice miscare a celor care erau pe urmele lui. Cand s-a cazut de acord asupra tranzactiei si s-a realizat o prima intalnire la o benzinarie din Hunedoara, politistul care a trebuit sa fie prezent a asteptat 3 ore pana cand a venit si Calin Ciota, cel care urma sa verifice o parte din suma ceruta pentru bratara. insa, pe tot parcursul celor trei ceasuri, locatia a fost luata la puricat de oamenii lui Ciota, pentru a elimina orice suspiciune.

Din fericire, ofiterii au lucrat "ca la carte" si operatiunea a fost finalizata cu succes. S-au straduit sa vorbeasca intr-o "ucraineano-romana", pentru ca s-au dat drept ucraineni, iar limba romana le era cunoscuta intr-o foarte mica masura. Apoi, s-au "obligat" sa gandeasca precum un hot veritabil, pentru a putea incheia tranzactia.