Sunt, iata, saptesprezece ani de la manifestarea horror a cultului depravarii, cult in care se exersa regimul criptocomunist. In asteptarea rechizitoriului Parchetului militar asupra autorilor Mineriadei din 13-15 iunie va propunem o lectura a presei epocii. Ea e folositoare atat cititorilor, cat si... cititilor! Desigur, intr-un spatiu de gazeta ar fi impropriu un excurs istoriografic, de aceea ne vom multumi aici sa spicuim din productia jurnalistica din primul semestru de libertate pentru a atrage atentia ca opiniile cu care opereaza presa nu sunt evanescente, nu devin litera moarta odata cu difuzarea lor, ci pot avea efecte ziditoare sau dezastruoase. Cuvintele fiind faptele profesiei noastre suntem pasibili pentru judecata istoriei. Poate nu numai a ei!

Presa acelor zile merita o lectura atenta a Parchetului militar in stradania sa de a aduce in fata Justitiei pe adevaratii autori ai evenimentelor din 13-15 iunie 1990! Dar sa nu ne amagim din moment ce, iata, incurajat de inhibitia oamenilor legii capo del tutti capi, cum era Ion Iliescu prin startul furat la Revolutie continua sa considere si astazi invazia bandelor de ciomagari asupra Bucurestiului ca expresia unei constiinte civice! Probabil tot o astfel de constiinta i-a indemnat pe articlerii presei feseniste sa demonizeze pe cei care au oficiat in mitingul maraton din Piata Universitatii exorcizarea de comunism.

Cele doua "Scantei"

Sub titlul "Scanteia domnului Iliescu" cititorii revistei Zig Zag aflau de aparitia oficiosului Frontului Salvarii Nationale: "De cum a facut ochi, publicatia se leaga de noi(...) vom deveni, mai mult ca sigur, obiect de invatamant politico-ideologic pentru propagandistii Petre Datculescu, Ion Lotreanu si Stelian Motiu, filosofii colectivului redactional. Faptul ar trebui sa ne bucure. Publicatiile indrumate de Front (de la "Adevarul" pana la "Dimineata") au atacat si ataca in continuare tot ce e viu, tot ce e interesant in presa romaneasca de dupa Revolutie (...) Vazand insa obiectul criticii ne-am ingrijorat brusc. Oficiosul "Azi" e nelinistit de apropierea facuta de noi intre fascism si comunism.

Inima revolutionara a redactorilor, bine pitulita sub veston democratic, a batut mai tare la o asemenea apropiere. Atasamentul fata de comunism s-a dat pe fata. S-au demascat! ar fi spus domnul Petre Roman. Sau poate, mai stii? Comunistii de la "Azi" au primit indicatia sa ne critice. Nu de altceva, dar domnul Iliescu are o lunga experienta a indicatiilor de partid transmise presei centrale."

Nu doar saptamanalul Zig Zag va fi tinta atacurilor presei feseniste; tot ce se "abatea de la linia partidului" trebuia demonizat. Nici un scrupul nu descurajeaza ofensiva demolatoare a condeierilor fesenisti. Fie ca sunt pe statele Frontului, fie ca mimeaza "lepadarea de Satana". Asa cum a vrut sa treaca schimbarea la fata a "organului central al PCR, Scanteia". Atenti la indicatiile noului sef al carui prim discurs vestejea pe cel care "intinase idealurile comunismului", scanteistii s-au repliat imediat refondand oficina lor-cum altfel!-ca "Scanteia poporului".

Apoi, prin efractie, au comunizat titlul unui celebru ziar de stanga din Sarindari, Adevarul, a carui disparitie o avea pe constiinta Scanteia tovarasului Take, alias Silviu Brucan, acest Leonte Rautu al Frontului. Sub conducerea lui Darie Novaceanu ziarul va intrece in zel tot ceea ce aparea sub egida Frontului Salvarii Nationale. Doar Radioteleviziunea avea s-o concureze prin gradul inalt de intoxicare a maselor. Nici nu era greu din moment ce ele, fapt de notorietate stiintifica, sunt agitate de sentimente si iluzii contradictorii, de pasiuni si instincte irationale. Iata un fragment dintr-un editorial al directorului publicatiei din care aflam cine sunt cavalerii apocalipsei din 13-15 iunie:"...intelectuali de prestigiu au defilat prin "zona libera de comunism" protejand "golanii" si scufundandu-se deliberat sau inconstient, in marasmul lor.

Bisnita, prostitutia, furturile din masini erau si ele tot o protectie a acestui mecanism diabolic de extractie legionara care s-a infipt adanc in pavajul de la Universitate". In vecinatatea unor astfel de editoriale muiate in veninul de extractie stalinista chiar si cursivul ministrului Andrei Plesu din "Adevarul" nu ramane necontaminat; el inaugureaza limbajul de lemn de... trandafiri cadelnitand consensul dintre victime si calai: "Fara conciliere nationala, fara generozitate, fara puterea de a ierta ne vom pierde intr-un indreptatit intuneric. Am aratat ca putem fi curajosi. Sa aratam ca putem fi blanzi. Am aratat ca putem fi necrutatori. Sa aratam ca putem fi nobili."

E greu de crezut ca tortionarii care terorizasera Capitala aveau organ pentru a digera indemnul autorului "minimei moralia"! El ar fi fost poate mai util inainte ca "fructele maniei proletare" sa se fi copt in presa fesenista. Da de unde! Putini stiu azi ca domnul ministru al Culturii devenise gestionarul hartiei de ziar si al spatiilor tipografice, postura in care facea tain privilegiat presei feseniste. Nici nu e de mirare din moment ce intr-un alt numar al aceluiasi ziar cu nume uzurpat, Adevarul, Andrei Plesu il socotea pe Ion Iliescu erou tragic al noii istorii!

Demonizarea Golaniadei

Bugetata generos din fonduri care niciodata n-au facut obiectul vreunei cercetari, camuflandu-si majoritatea articlerilor sub nume false, tema predilecta a presei frontiste a fost compromiterea adversarului prin "demascarea" trecutului celor care refuzau inregimentarea. (Ar fi fost util sa punem pe doua coloane biografiile alcatuite de ziarul "Dimineata" lui Ion Iliescu, pe deoparte, si profesorului timisorean Geo Serban, autorul Proclamatiei de la Timisoara, ca sa vedeti cat de diferite erau grilele intrebuintate).

Citeste si:

Evident, efectele manipularii erau cu atat mai mari cu cat "demascarea" neodemocratilor ca fosti era mai socanta! In acest iures al demolarilor un fost detinut politic cum era Constantin Ticu Dumitrescu era identificat ca fosta capetenie legionara, celebru tortionar la Rebeliune. Ce conta ca incriminatul avea in ianuarie 1941 doar 12 ani! De vanatoarea de legionari n-avea sa scape nici unul dintre cei mai respectati lideri ai Pietei Universitatii, actorul Dragos Paslaru.

Pentru ziarul "Libertatea" (redactor sef Octavian Andronic, autorul unei rubrici de pomina care concura si alimenta cele mai aberante zvonuri!) nu conta faptul ca "legionarul" se nascuse in 1951, ci ca in palmaresul sau artistic aflandu-se interpretarea cinematografica Horia Sima actorul era legionar sadea! Asa i se punea in seama fidelitatea simista pe care, chipurile, ar fi marturisit-o din balconul de la Universitate: "Sunt legionar din tata in fiu si voi lupta pana la capat pentru cauza acestei organizatii. "Urmarea acestei minciuni sfruntate?"Dupa pacificarea Bucurestiului cu bate, lanturi si topoare, actorul avea sa-i declare cronicarului de teatru Victor Parhon consecintele suferite in urma acestor minciuni de presa:"Geamurile unei vitrine a Teatrului Nottara in care era fotografia mea au fost sparte si pe o alta vitrina a teatrului s-a scris "actori legionari-actori comunisti"...Asta fusese inainte de navalirea minerilor, un prolog prin "delatiune in fals". Ea avea sa alimenteze vanatoarea inocentilor. Ziarul mentionat a fost doar o voce intr-un concert sinistru. Sunt de cosmar imaginile proiectate repetitiv la jurnalul de actualitati tv din seara zilei de 13 iunie; unora dintre participanti la busculada din curtea Televiziunii li s-au facut stop-cadre pentru identificarea de catre multime!

Faptul inadmisibil intr-o lume civilizata n-a constituit un scrupul pentru conducerea Televiziunii care a pornit astfel vanatoarea inainte chiar de dezlantuirea violentei mineresti de a doua zi. Una dintre aceste victime avea sa fie chiar indragitul actor Dragos Paslaru: "In dimineata acelei zile (14 iunie-nn) ma aflam la sediul Asociatiei "21 Decembrie"...La orele 7.30 cladirea a fost inconjurata de mineri care au cerut sa le deschidem usa...iar un grup de 5-6 mineri, spargand geamurile de la parter, au patruns in cladire incepand s-o devasteze. Seful Asociatiei, sculptorul Alexandru Nancu, a coborat in mijlocul lor si i-a potolit, citindu-le declaratia noastra din seara zilei de 13 iunie in care condamnam agresiunile din Piata Universitatii si de la Televiziune...Minerii au incetat agresiunea, dar a aparut un civil care l-a lovit pe Alexandru Nancu, dezlantuind macelul care a urmat. Am fost izolat de ceilalti (...) dus in spatele cladirii unde am fost lovit in cap cu un obiect contondent, lesinand imediat. Am fost stropit cu un furtun cu apa pana mi-am revenit, am fost ridicat in picioare si dus printre mineri, din Batistei pana la rondul din Piata Universitatii, timp in care am fost lovit in permanenta cu tot ce aveau minerii la indemana."

Nu stiu daca printre declaratiile victimelor mineriadei din 13-15 iunie solicitate de Parchetul militar se afla si cea a lui Dragos Paslaru. Improbabil; el avea sa dispara nu numai din viata teatrala, dar si din viata laica!

Pentru unii muma, pentru altii ciuma!

Nu doar cazul "legionarului" Dragos Paslaru ne obliga sa ne intrebam daca nu cumva vinovata de "cultura depravarii" se facea vinovata si o nenumita parte a presei in diatribele domnului Iliescu.

Mai exact: cea fesenista prin articolele de genul celor semnate de Darie Novaceanu sau Octavian Andronic. Desigur, gazetarii se pot prevala de dreptul de opinie, dar din punct de vedere moral unele cuvinte pot fi la fel de mortale ca si batele sau gloantele! Spre cinstea breslei partea plina a paharului a asigurat-o prestatia presei independente.Un exemplu din zecile care poate fi citat e pagina semnata de Ion Cristoiu in Zig Zag: "Un model european: PIATA UNIVERSITATII". Sa citam: "Manifestatia din Piata Universitatii reprezinta astfel punctul culminant al despartirii iremediabile dintre putere si tinerimea studioasa. Si cum aceasta tinerime intruchipeaza partea cea mai avansata a Revolutiei Romane, mitingul din Bucuresti marcheaza ruptura categorica dintre actuala conducere si idealurile miscarii din decembrie.

Nu altfel se explica solidaritatea cu manifestantii a imensei majoritati a intelectualitatii noastre (...) E semnificativ faptul ca toate publicatiile particulare, adica exact acelea care nu depind in nici un fel de guvern, s-au manifestat si se manifesta critic fata de regimul Iliescu. La cinci luni de la Revolutie societatea romaneasca traieste din nou ruptura tragica dintre putere si intelectualitatea tanara. Lui Nicolae Ceausescu i-au trebuit trei ani pentru a intra in conflict cu studentimea. D-lui Ion Iliescu i-au fost suficiente doar cateva saptamani. "Si mai departe despre acest "personaj de tragedie al tranzitiei", pe mana caruia majoritatea romanilor avea sa-i transfere destinul lor, iata opinia editorialistului: "luand in serios simplismele unor gazetari mediocri din presa subordonata Frontului, gazetari care-lucru ciudat!-n-au nici macar curajul de a-l apara sub semnatura proprie, preferand sa se piteasca in spatele unor pseudonime si al unor "scrisori venite din partea oamenilor munci", domnul Ion Iliescu nu vede in aceasta manifestare decat o simpla manevra a adversarilor sai politici." De-ar fi fost doar atat!

Trambitele puterii au o singura partitura

Imediat Radioteleviziunea si presa fesenista titreaza in consecinta. "Adevarul", "cotidian independent": Reportajul celei mai fierbinti zile, inceputa cu rasaduri de flori, terminata cu morti, raniti si incendii. Bandele legionare si-au facut aparitia in uniforme(!).