Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania (CNADNR) a platit, pina in prezent, firmei americane Bechtel, 178 de milioane de euro, din care lucrarile propriu-zise reprezinta putin peste sfert, adica 49 de milioane de euro.

Din 2004, anul in care au fost incepute lucrarile, banii incasati de firma americana au fost in medie de doua-trei ori mai multi decit valoarea lucrarilor efectuate, stabilita in functie de preturile unitare convenite cu americanii. Virful a fost atins in 2005, cind Bechtel a facut lucrari de 4,1 milioane de euro (echivalentul valoric a mai putin de un kilometru de autostrada) si a incasat 39 de milioane de euro.

Cele 129 de milioane de euro diferenta au fost incasate de Bechtel pe baza unor prevederi cuprinse in cele 14 anexe ale contractului dintre stat si firma americana, niciodata date publicitatii de guvernele sub care s-a derulat contractul.

Potrivit partii din contract "la vedere", plata constructorului Bechtel se face pe baza tarifelor unitare stabilite pentru fiecare tip de lucrare. Metoda se aplica la marea majoritate a contractelor de construire sau reparare a drumurilor nationale sau autostrazilor. Preturile unitare includ si cheltuielile indirecte inregistrate de constructori (fixe, care nu depind de volumul lucrarii), cum ar fi cele cu organizarea santierului, plata personalului indirect productiv, amortizarea utilajelor etc. Pe baza acestora s-a stabilit initial ca pretul autostrazii va fi de 2,24 miliarde de euro, respectiv peste cinci milioane de euro pe kilometru.

Preturile sint fixe pentru orice constructor roman, dar in cazul autostrazii Transilvania sint doar "tinta", dupa cum le numea recent un fost ministru. Aceasta deoarece Bechtel mai are in plus negociate in anexe clauze care obliga si la alte plati catre americani, in ultima instanta reprezentind tot cheltuielile indirecte ale acestora.