Declaratii de ultima ora ale doctorului Constantin Balaceanu-Stolnici scot la iveala faptul ca printre luptatorii arabi care s-au antrenat in Romania erau si teroristi. Balaceanu-Stolnici sustine ca, la inceputul anilor ’70, a avut pacienti arabi care se laudau ca au deturnat avioane ori vapoare.

Cel mai mediatizat caz al unei persoane despre care se spune ca a fost instruita inainte de 1989 si de catre serviciile secrete romanesti este cel al lui Omar Hayssam. Avocatul israelian al acestuia, Mordechai Tzivin, sustine ca multe dintre informatiile legate de clientul sau nu vor putea fi dezvaluite in sala de judecata, pentru ca s-ar opune serviciile secrete romanesti.

Se spune ca atunci cand starnesti demonii, totul se sfarseste prost. Asa au procedat si serviciile secrete romanesti la inceputul anilor ‘70, in special Directia de Informatii Externe (DIE), iar consecintele se vad pana si in prezent. Ceea ce s-a vrut la inceput a fi un joc informativ, pe care Bucurestiul era sigur ca o sa-l conduca fara probleme, s-a transformat, treptat, intr-unul periculos, din ce in ce mai greu de gestionat. Un joc pe muchie de cutit, in care au intrat de-a valma luptatori veniti la instructie in Romania, agenti secreti si teroristi. Ceausescu a ordonat ca toti sa fie recrutati de DIE. Dupa mai bine de 30 de ani, doctorul Constantin Balaceanu-Stolnici vorbeste tocmai despre teroristii aflati in anii ‘70 in Romania.

Intelegerea secreta incalcata de catre Arafat

La inceput anilor ‘70, a existat o intelegere secreta intre Nicolae Ceausescu si Yasser Arafat, pentru instruirea in Romania a unor luptatori plaestinieni. Apoi a urmat o alta intelegere a liderului de la Bucuresti cu Moamar El Gadafi. Ideea era aceeasi - instruirea unor grupuri de persoane in domeniul informatiilor si al antiterorismului. Primul lot sosit la Bucuresti a fost format de 60 de palestinieni care au inceput pregatirea la Branesti si la Bran. Prima locatie era destinata celor care urmau sa fie initiati in culegerea de informatii, cea de-a doua, in antiterorism.


La scurta vreme dupa intelegerea secreta pe care Ceausescu a avut-o cu Arafat, serviciile secrete romanesti i-au raportat liderului de la Bucuresti ca pe filiera palestiniana sosesc si sirieni, iordanieni sau egipteni. Vestea l-a iritat pe Ceausescu, care i-a cerut lamuriri lui Arafat. Cel din urma a dat un raspuns "diplomatic", ceva la modul ca lumea araba e animata de aceleasi interese. Apoi, Yasser Arafat l-a asigurat pe Ceausescu de prietenia sa, precum si de pretuirea de care se bucura seful comunistilor romani din partea liderilor lumii arabe, mai ales pentru faptul ca accepta instruirea unor luptatori pe teritoriul tarii sale.

Citeste si:

Cei sositi la Branesti si Bran nu erau tocmai neinstruiti
E greu de spus cu exactitate cum a reactionat Ceausescu la raspunsul evaziv a lui Yasser Arafat, insa stim ca Directia de Informatii Externe (pentru cei mai putin initiati, spionajul romanesc de la acea vreme) l-a informat in 1973 pe Ceausescu ca cei care sosesc in taberele de la Branesti si Bran, fie ei palestinieni, sirieni, egipteni, libieni ori din alte tari ale Orientului Mijlociu, nu sunt tocmai niste soldati neinstruiti, ba chiar par persoane cu experienta in domeniul informatiilor, dar si in cel legat de terorism. In acel moment, Ceausescu si-a dat seama ca are o mare problema, iar daca chestiunea se afla, putea izbucni oricand un scandal international de pomina, cu consecinte greu de anticipat.

Ceausescu arunca totul in curtea spionajului

Primul care a venit cu o sugestie in privinta arabilor sositi in taberele de instruire din Romania a fost generalul Ion Mihai Pacepa. El i-a propus lui Ceausescu ca toti cei sositi sa fie recrutati de catre Directia III a Securitatii (contrainformatiile). Numai ca, la scurta vreme, s-a ivit o problema. Cine sa raspunda de agenti si dupa ce acestia paraseau Romania? Asa ca Ceausescu, probabil tot la indemnul lui Pacepa, a hotarat ca intreaga operatiune sa fie preluata de catre Directia de Informatii Externe, care, cel putin teoretic, prin natura activitatii sale, era in masura sa tina legatura cu luptatorii instruiti la Branesti si Bran si dupa ce acestia paraseau teritoriul Romaniei.

Insa, specialistii DIE nu aveau toate competentele pentru instruirea "recrutilor" in domeniul contrainformatiilor si al antiterorismului, asa ca, in toata aceasta poveste, au fost amestecati ani la rand atat ofiteri din securitatea interna, cat si din cadrul spionajului. Preluarea conducerii intregii operatiuni de catre DIE, mai precis de catre Nicolae Doicaru, seful acestei directii, a scos la iveala anumite suspiciuni. In ce priveste chestiunile importante legate de instruirea arabilor in Romania, seful DIE se ferea atat de generalul Pacepa, cat si de alti capi ai spionajului romanesc. Asta pentru ca ceea ce se intampla in Romania nu trebuia sa se afle in Israel, din motive lesne de inteles, dar nici la Moscova. La randul lor, si sovieticii pregateau luptatori din tarile arabe, iar faptul ca Romania se amesteca intr-o asemenea poveste fara acordul Kremlinului putea duce la reactii nedorite din parte vecinului de la Rasarit.

Dupa cum spuneam, Doicaru avea oarece banuieli in ce-i priveste pe subalternii sai. De pilda, el credea ca generalul Pacepa si generalul Marcu erau prea apropiati de Mossad, in timp ce generalii Bolinu si Moga, zis si Motu, aveau legaturi mult prea stranse cu KGB. Oricum, pana la urma, la Tel Aviv si la Moscova s-a aflat ca in Romania sunt instruite periodic grupuri de arabi, atat in ce priveste informatiile, cat si antiterorismul.