Ceausescu a vrut sa-l faca spion pe Reagen

In aprilie 1978, dupa ce s-a intors din ultima sa vizita in Statele Unite ale Americii, Nicolae Ceausescu a dat mai multe ordine spionajului romanesc. Unul dintre acestea a naucit pur si simplu capii Directiei de Informatii Externe, pentru ca primisera o misiune imposibila: racolarea candidatului cel mai bine plasat in lupta pentru functia de presedinte al SUA

Cel care le-a marturisit spionilor romani ca trebuie sa-l racoleze prin orice mijloace pe candidatul cel mai bine plasat in lupta pentru fotoliul de la Casa Alba a fost nimeni altul decat generalul Ion Mihai Pacepa, pe atunci ajunctul Directiei de Informatii Externe. Nicolae Vlasceanu, prezent la acea intalnire spune ca, atunci cand le vorbea, pe fata generalului se citea un zambet sarcastic.

Ronald Reagan a castigat in 1980 fotoliul de la Casa Alba. El l-a invins pe Jimmy Carter, coplesit de scandalul ostaticilor din Iran. Reagan a incurajat "Razboiul Stelelor" - strategia de aparare impotriva rachetelor intercontinentale sovietice - , a numit Uniunea Sovietica "Imperiul raului" si a avut un rol hotarator in doborarea Cortinei de Fier, implicit a lui Ceausescu care dorea sa-l faca spion al DIE

Dupa ce am dezvaluit in premiera faptul ca Nicolae Ceausescu a vrut sa cumpere in 1978 ziarul "Washington Post" prin intermediul spionajului romanesc, pentru ca apoi sa reduca publicatia la tacere - operatiune confirmata de catre Nicolae Vlasceanu, pe atunci ofiter al spionajului romanesc -, va prezentam o alta operatiune ultrasecreta, ordonata capilor Securitatii de catre "Geniul din Carpati". E vorba nici mai mult, nici mai putin decat despre racolarea celui care avea cele mai mari sanse sa ajunga presedinte al SUA. Nu-i deloc o gluma, ci exact ce si-a dorit Nicolae Ceausescu in 1978, dupa ce s-a intors din ultima sa vizita in America. Unul dintre cei care au primit ordin sa puna pe picioare intreaga actiune a fost chiar generalul Ion Mihai Pacepa. Tot el a tinut sedinta in cadrul careia a anuntat elita spionajului romanesc ca se afla in fata unei mari provocari: racolarea celui mai puternic om de pe planeta.

Periplul american, un fiasco

In aprilie 1978, Nicolae Ceausescu s-a intors din ultima vizita pe care a intreprins-o in SUA. Chiar daca se intalnise cu presedintele Carter, din partea caruia primise mai multe promisiuni, bilantul periplului american nu arata bine. Iar cuvantul fiasco nu era deloc nepotrivit. Bomboana pe coliva o pusese mitingul din fata Hotelului Walldorf Astoria din New York. Aici, liderul de la Bucuresti a fost huiduit de aproximativ 400 de maifestanti, romani si maghiari, cu o vehementa care l-a facut pe Ceausescu, pentru prima data dupa preluarea puterii, sa se indoiasca de steaua sa norocoasa.

Asa ca, imediat ce a ajuns in Romania, el a dat doua ordine care au pus pe jar Directia de Informatii Externe (DIE) - spionajul romanesc. Primul se referea la "influentarea pozitiva" si apoi cumpararea ziarului "Washington Post", indiferent de costuri, pentru ca, ulterior, publicatia sa fie redusa la tacere. Dupa cum am scris in "Gardianul" din 11 aprilie a.c., Ceausescu era furios pe "Washington Post" pentru faptul ca scrisese despre episodul Walldorf Astoria, dar mai ales pentru ca dezvaluise faptul ca la contramanifestatia organizata de spionajul romanesc, personal de catre generalul Ion Mihai Pacepa, pe atunci adjunctul DIE, au participat agenti platiti de catre regimul comunist de la Bucuresti. Furia lui Ceausescu era cu atat mai mare, cu cat chiar el era cel care ii ceruse lui Pacepa sa organizeze respectiva contramanifestatie. Despre cazul "Washington Post" am vorbit pe larg in numarul din 11 aprilie, asa ca nu mai insistam.

O noua misiune imposibila

Cel de-al doilea ordin dat de Ceausescu dupa venirea din SUA a naucit pur si simplu capii spionajului romanesc. Directiei de Informatii Externe i se ordonase nici mai mult, nici mai putin decat racolarea celui care va ocupa fotoliul prezidential de la Casa Alba. Cuvantul folosit a fost racolare, nu influentare prin cine stie ce mijloace specifice. Nu avem amanunte in privinta reactiei sefilor spionajului romanesc imediat dupa aflarea ordinului comandantului suprem, insa stim ce s-a intamplat intr-o sedinta ultrasecreta, condusa chiar de catre generalul Pacepa, la care a participat elita agentilor secreti de atunci.

Asadar, in momentul in care Pacepa le-a dezvaluit acestora cam ce aveau de facut, toti cei prezenti in sala, in primul rand agentii care lucrau pe relatia SUA, au inceput sa rada. Mai mult, Nicolae Vlasceanu a sesizat si pe figura lui Pacepa un zambet sarcastic care dovedea situatia jenanta in care se aflau atat el, cat si cei prezenti. O noua misiune imposibila pe care DIE nu stia nici macar de unde s-o apuce. Acesta probabil a fost motivul pentru care generalul Maxim l-a intrebat pe Pacepa, ca sa mai schimbe vorba, daca operatiunea nu se extinde si spre tarile socialiste.

Cel din urma a raspuns ca nu e treaba celor de fata, pentru ca de tarile "prietene" se ocupa generalul Iosif, moment in care rumoarea din sala s-a accentuat. Toti cei prezenti se simteau in plina comedie, al carui act de deschidere era vinderea pieii ursului din padure. E o performanta deosebita pentru orice serviciu secret din lume sa aiba in preajma un presedinte puternic, macar un om pe care acesta doar sa-l asculte din cand in cand. Asa ca va dati seama de ce nimeni nu credea in reusita operatiunii ordonate de catre Ceausescu.

Pregatire minutioasa si un noroc chior

Ceausescu era convins ca daca spionajul romanesc reusise sa penetreze NATO cu ajutorul Retelei Caraman (nu mai conta faptul ca totul se petrecuse si cu largul concurs al francezilor, care cel putin s-au facut ca se uita in alta parte), si Casa Alba va fi o tinta atinsa. O asemenea operatiune necesita o pregatire minutioasa, care poate dura multi ani - mult mai multi decat pana la alegerile care aveau sa aiba loc in 1980 -, dar mai ales un noroc chior pentru cei care trebuia sa o puna in practica.

Daca intr-o zi se vor deschide anumite arhive ale DIE, poate ca vom afla mai multe amanunte. Cert este ca dupa dezertarea generalului Pacepa in SUA, la scurt timp dupa ce Nicolae Ceausescu ordonase racolarea candidatului cu cele mai mari sanse la presedintia SUA, planul nu a fost abandonat. De unde deducem ca Ceausescu ori era inconstient, ori se baza pe faptul ca Pacepa nu avea cum sa deconspire anumiti agenti din SUA, pe care se baza Centrala de la Bucuresti pentru reusita operatiunii, ceea ce e insa greu de crezut. Si asta din simplul motiv ca generalul cunostea foarte bine toata reteaua din SUA, de care se folosise atunci cand organizase contramanifestatia de care am vorbit mai sus, chiar cu riscul deconspirarii unor agenti.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe