Asupra revolutiei planeaza in prezent o serie de suspiciuni. Unele indreptatite, altele mai putin. La fel de multe semne de intrebare ridica si moartea fostului cuplu de dictatori Nicolae si Elena Ceausescu. La 25 decembrie 1989, sotii Ceausescu au fost impuscati. Oficial, trupurile lor au fost inmormantate la cimitirul Ghencea Civil, in morminte separate. La 17 ani de la acest eveniment, planeaza insa o serioasa suspiciune asupra locului in care se afla trupurile acestora.

Tot mai multe voci sustin ca Elena si Nicolae Ceausescu nu au fost ingropati la Cimitirul Ghencea Civil. Si ca mormintele celor doi sunt de fapt goale. Interesant este insa ca aceasta suspiciune e alimentata chiar de cateva dintre institutiile statului. Administratia Cimitirelor, Ministerul Apararii Nationale si diverse instante de judecata au respins cererea rudelor fostului cuplu de dictatori care solicitau deshumarea Elenei si a lui Nicolae Ceausescu si ingroparea celor doi impreuna. Zoia Ceausescu, fiica fostilor dictatori, recent decedata, a murit fara a afla cu certitudine locul in care sunt ingropati parintii sai. Decizia de deshumare a sotilor Elena si Nicolae Ceausescu este una cat se poate de normala in conditiile in care acesta pare a fi singurul mod de a rezolva acest caz.

In prezent, exista persoane care cunosc cu exactitate ce s-a intamplat in ultimele zile ale anului 1989. Una dintre acestea este Gelu Voican Voiculescu. Fostul vicepremier din primul guvern Roman a acceptat sa stea de vorba cu reporterii ZIUA in legatura cu acest subiect. Voican Voiculescu nu este insa singurul care cunoaste amanunte importante despre Revolutia din 1989 si despre moartea sotilor Ceausescu. Sunt si alte persoane care detin amanunte despre ceea ce s-a intamplat in ultimele zile ale anului 1989. De aceea, toti cei care doresc sa ofere detalii despre revolutia din decembrie 1989 si despre moartea sotilor Ceausescu sunt rugati sa ne contacteze la adresa de e-mail ziua@ziua.ro sau la telefonul 315.91.11 interior: 133, 134, 177, 178.

Prezentam in continuare un amplu interviu cu Gelu Voican Voiculescu, una dintre persoanele implicate direct in executia sotilor Ceausescu. Voican Voiculescu povesteste cum a fost ingropat fostul cuplu dictatorial si ce s-a intamplat in zilele ce au urmat executiei sotilor Ceausescu. De asemenea, fostul vicepremier din primul guvern Roman vorbeste despre intalnirea sa cu Zoia Ceausescu si despre ipotetica deshumare a sotilor Ceausescu. (George TARATA)

"Probabil ca s-au conservat destul de bine"

Nicolae si Elena Ceausescu au fost impuscati pe 25 decembrie. Ce s-a intamplat dupa?

In momentul in care noi am inceput sa ne instalam, nimeni nu si-a mai pus problema lor. Aproape ca uitasem, cumva. Si pe 29 decembrie 1989, pe seara, mi-am adus aminte si spun: ce facem cu aia? Sunt la Spitalul Militar Central, trebuie sa facem ceva! Si cu neplacere, cu aceeasi neplacere pe care am avut-o si cand am fost trimis la Targoviste - a cazut cerul pe mine, pentru ca una e sa vorbesti abstract despre moartea cuiva si alta e sa ti se spuna du-te si asista si ocupa-te de asta, am fost desemnat sa ma ocup si de inmormantarea sotilor Ceausescu! Deci, pe 29 decembrie 1989, aceeasi chestie, Petre Roman imi spune: Gelu, du-te si ocupa-te de chestia asta! Nu mi-a cazut deloc bine! Am luat legatura cu generalul Stanculescu, proaspat ministru la Economia Nationala. Evident, el nu era trecut in rezerva, era tot general, dar in confuzia aia, asa, mergea.

Citeste si:

"Ne grabeam, ca venea Anul Nou"

Ce ati facut apoi?

M-am dus acolo dimineata, pe 30 decembrie, la Stanculescu, la minister, pe Calea Victoriei. I-am spus ce trebuie sa facem. Piata Amzei fiind aproape, ei stand in Sectorul 1, l-am chemat pe Adrian Toma, ofiterul starii civile de la Sectorul 1, un jurist eminent. A venit si ne-a spus: domnilor, imi pare rau, lucrurile nu se pot face asa. Noi i-am spus ca trebuie sa-i ingropam. Pai, pentru asta va trebuie certificat medical constatator al mortii, pentru ca e moarte violenta. Si nu era timp pentru asa ceva, ce era sa facem, sa luam pe unii de la IML, sa-i ducem la prosectura Spitalului Militar Central, sa-i vada, sa-i studieze?! Mi se pare ca a venit profesorul Belis, la solicitarea lui Stanculescu, nici nu mai tin bine minte, s-au dat niste numere fictive, ca nu cumva sa se afle, ca sa fie formalitatea facuta. Si pe baza acelui certificat constatator al mortii trebuia facuta o declaratie de catre cineva, cineva care declara decesul la starea civila, si am facut-o eu, in calitate de vice prim-ministru, eu i-am declarat morti. Si aici au fost probleme: am constatat ca ei nu aveau buletine de identitate din 1972, nu aveau acte, nu stiam cand sunt nascuti, nu stiam numarul strazii unde locuiau. Am trecut datele stiind doar ca ea era mai batrana cu un an decat el.

Domnule, ce mai, ne grabeam ca venea Anul Nou! Se face certificatul de deces, care era obligatoriu. A venit Adrian Toma cu registrele acolo si ne-a spus: daca vreti sa asigurati secretul, eu nu pot s-o fac decat anuland toate numerele goale din registrul asta si asa s-a facut, pentru ca apoi registrele astea au ramas la Armata si foarte greu si le-a recuperat! Certificatele de deces se fac dublu exemplar pentru ca, in caz ca unul se distruge, sa ramana inca un exemplar la starea civila! Dupa care tot Adrian Toma ne spune: domnilor, nu e suficient ca aveti certificat de deces, trebuie adeverinta de inhumare, data de consiliul popular! Adrian Toma ne mai spune ca inarmati cu acele hartii, putem intra intr-un cimitir. Discutii si aici. Conducerea cimitirului Ghencea Militar a spus ca nu vrea sa pangareasca pamantul ingropandu-i acolo si alte prostii de-astea.

In cele din urma i-ati ingropat...

Pana la urma, Stanculescu a acceptat sa mergem in Ghencea Civil. S-au cautat rapid doua locuri goale, practic in alee, dar nu unul langa altul, ca nu s-a putut, nu era loc! Nu erau parcele existente, nu erau pe locuri. De cu ziua, cei de la Armata, de la constructii, s-au dus si au sapat gropile, cimentate apoi. Ostasii au fost trimisi tot de Stanculescu, eu habar nu aveam. Au cimentat gropile creand practic niste cavitati din beton. In asa fel incat pe la ora 16 ne-am deplasat la SMC, avand toate actele astea facute, unde are loc toata scena aceea filmata cu punerea lor in cosciuge. Eu am tinut sa le puna niste cearsafuri albe, nu sa fie pusi direct in paie, asa, pentru ca totusi erau oameni. S-au pus capacele, am facut un semn pe al lui, ca sa le deosebesc, pe al ei evident ca nu a mai fost nevoie si, cand am ajuns la cimitir deja era pe inserate, se vede in film, si fulguia putin. Cativa militari au asigurat paza, ca se mai tragea, totusi, razlet.

De la Spitalul Militar Central la cimitir i-am dus in niste furgonete TV ale Armatei. Desigur, la intrare in cimitir au fost lasate adeverintele acelea de inhumare, in care erau numele lor, in original. Groparii n-au stiut pe cine ingroapa, au crezut ca sunt niste victime, ca multi au fost inmormantati asa. Au vazut ca sunt niste civili si mai multi militari. Au venit si ei au bagat sicriele in mormant, cu chingi, apoi erau dalele de beton aduse acolo, pregatite, au pus dalele pe buza gropii, si cu cancioace cu ciment, iarasi pregatit, au pus intre rosturi si au zidit dalele. Astfel incat ei au fost pusi intr-un paralelipiped perfect etansat. Cand vor fi dezgropati, asta se va gasi: un sicriu de lemn, care nu cred ca s-a alterat, iar cadavrele, cu atata formol in ele, probabil ca se vor fi conservat destul de bine. Oricum, vor fi suficiente ramasite pentru a face investigatii AND, toate verificarile, tot ce se vrea.