Scrisoarea deschisa este semnata de nume precum Mircea Cartarescu, Ion Caramitru, Serban Radulescu Zoner, Vladimir Tismaneanu, Horia-Roman Patapievici, Dorin Tudoran, Alexandru Zub, Neagu Djuvara, Doina Jela etc. Demersul intelectualilor este motivat de reactia negativa pe care a trezit-o condamnarea comunismului in Parlamentul Romaniei, fapt ce a scos la iveala "persistenta flagelului comunist, care a fost doar partial infrint in 1989". Initiatorul acestui demers este Sorin Iliesiu.

Semnatarii scrisorii solicita "cercetarea prin justitie" si a evenimentelor privind "diversiunea etnica de la Tirgu-Mures din martie 1990, si a mineriadelor din 1991 si 1999". Semnatarii scrisorii ii solicita Monicai Macovei sa-i asigure procurorului care se ocupa de dosarul Revolutiei din 1989, Dan Voinea, "paza si protectie", iar probele adunate de acesta la dosar sa fie puse sub "paza militara".

In scrisoarea mentionata, cei 256 de intelectuali mai cer si "excluderea oricaror forme de corupere a Justitiei". Conform procedurilor in vigoare, ministrul Justitiei nu are dreptul sa se implice in investigatia procurorului.
SCRISOARE DESCHISA

Catre opinia publica nationala si internationala

Catre forurile responsabile din Uniunea Europeana

Catre D-na Monica Macovei - Ministrul Justitiei din Romania

Citeste si:

La data de 18 Decembrie 2006 a avut loc cel mai important eveniment din istoria postcomunista a Romaniei care a fost totodata o premiera mondiala: condamnarea oficiala a regimului comunist ca nelegitim si criminal, de catre Presedintele Traian Basescu, in baza Raportului stiintific elaborat de Comisia prezidentiala pentru analiza dictaturii comuniste in Romania, condusa de prof.univ.dr.Vladimir Tismaneanu. Cu toate acestea, unele partide parlamentare au incercat sa impiedice, in Parlametul Romaniei, condamnarea teribilelor crime ale comunismului. Aceasta reactie, manifestata la 17 ani de la caderea comunismului, confirma persistenta flagelului comunist care a fost doar partial invins in 1989.

Tocmai datorita pericolului reprezentat de sechelele comunismului, la data de 17 mai 2006, am lansat Apelul pentru condamnarea internationala a criminalitatii si nelegitimitatii comunismului. Aceasta condamnare ar trebui facuta in baza rapoartelor de tara referitoare la criminalitatea si nelegitimitatea comunismului, rapoarte pe care ar trebui sa le prezinte toate fostele republici comuniste (peste 30). In cursul anului trecut, Romania a fost prima care a prezentat, din proprie initiativa, un asemenea raport de tara. Condamnarea oficiala din Romania reprezinta argumentul si modelul optim pentru viitoarea condamnare internationala.

Aceasta condamnare a reprezentat vointa poporului roman intrucat documentul condamnarii a fost asumat de presedintele tarii - singura autoritate legitimata prin votul popular direct. Presedintele a fost votat pentru implinirea idealurilor de dreptate si adevar, exprimate de cetatenii Romaniei inca din primele zile ale revolutiei anticomuniste din 1989, inclusiv de majoritatea covarsitoare a celor 4 milioane de fosti membri figuranti ai partidului comunist.

Romania este astfel prima tara in care comunismul a fost condamnat in mod documentat, stiintific, fara drept de apel. Nimeni de buna credinta nu poate contesta justetea unei asemenea condamnari. Si totusi, impotriva evidentei crimelor comunismului, s-a incercat impiedicarea condamnarii acestora de catre cei care se considera pe nedrept reprezentanti ai singurului popor din lume care a platit caderea comunismului cu peste 1.100 de morti si peste 3.300 de raniti, in timp ce comunismul a cazut fara victime in toate celelalte foste tari comuniste. Aceasta sfidare a suferintei extreme a propriului popor este condamnabila si reprezinta o forma de apologie a cumplitelor crime ale comunismului.

Societatea civila din Romania condamna aceste actiuni care incearca sa blocheze consecintele condamnarii oficiale, inclusiv aflarea adevarului despre crimele recente ale comunismului.

Consideram ca Presedintele Romaniei are datoria de a fi garantul respectarii concluziilor Raportului pe care si l-a asumat; totodata, trebuie sa fie garantul punerii in practica a recomandarilor Raportului.