Sfarsitul lunii decembrie 1989. Zile dramatice in care, intrat intr-o agonie galopanta, regimul comunist din Romania incerca sa se salveze, inabusind in sange miscarile de protest. In mod ciudat, cand "sistemul" se prabusa in jurul sau, Ceausescu a lasat totul balta si s-a dus in Iran. De ce a plecat? Ce a facut acolo? Mare lucru nu se prea stie. Au existat doar un comunicat oficial, emis la revenirea in tara, si un zvon care a intarit psihoza "teroristilor".

TERORISTII "NAVALI"

La o zi dupa executia Ceausestilor, printre bucurestenii care credeau ca se razboiesc cu "teroristii superinstruiti, care trag din orice pozitie", a aparut un zvon terifiant, in ton cu avalansa de diversiuni lansate pe toate canalele posibile: un vapor sosit in Portul Constanta a adus un grup de mercenari, "angajati" de Ceausescu in cursul vizitei sale oficiale la Teheran.

Citeste si:

Adevarul, pe care putina lume l-a mai aflat, era altul. "Musulmanii" erau romani sadea, iar fiorosii "luptatori" erau doar niste slujbasi, nu dintre cei mai importanti, ai regimului de la Bucuresti. Plecati la Teheran, pe post de "antemergatori", ei au avut misiunea de a pregati vizita lui Ceausescu. Reveniti in tara la 26 decembrie, cu motonava "Targu-Neamt", toti au fost luati in primire de procurorii din Constanta, care, pusi in miscare de povestile cu "mercenary" de peste mari si tari, i-au si arestat. Declaratiile date de "teroristii navali" alcatuiesc ceea ce anchetatorii au numit "Dosarul T-Iran". Un dosar care, desi a fost ignorat pana acum cu desavarsire, ofera informatii detaliate privitoare la acest episod straniu, petrecut in ultimele zile de viata ale "Maretului Carmaci".

FRUNZE IN VANT

In acele zile, in care fostul regim tocmai isi dadea duhul, cei care aveau sa devina "teroristii musulmani" debarcati in Portul Constanta erau inca securisti, insarcinati cu paza "Obiectivului 1", dar si angajati ai Ministerului de Externe si ai unor intreprinderi de comert exterior. Unul era chiar ziarist, publicist comentator la Agentia Romana de Presa (Agerpress). Ramasi fara stapan, toti s-au dat peste cap sa-si demonstreze fidelitatea fata de noua putere. Cu variatiuni legate de fostul loc de munca, formula cel mai des folosita era: "Nu am fost contactat si nu am contactat organe ale unor puteri straine. Imi exprim adeziunea la Programul CFSN. Sunt gata sa pun intreaga mea capacitate de munca si experienta profesionala, alaturandu-ma eforturilor intregului popor, sub conducerea CFSN, pentru renasterea si cresterea prestigiului Romaniei".