La 17 ani de la Revolutie si la doi ani de la infiintarea Institutului Revolutiei Romane (IRR), directorul acestuia, Claudiu Iordache, vorbeste despre problemele cu care se confrunta si ofera o noua viziune asupra evenimentelor din decembrie ’89.

Jurnalul National: Domnule Claudiu Iordache, se implinesc doi ani de la infiintarea IRR. De ce a fost nevoie de un asemenea institut?

Claudiu Iordache: E o decizie pe care eu oricum o apreciez teribil de intarziata, pentru ca, iata, la atatia ani de la Revolutia din decembrie, revolutie in care si-au pierdut viata 1.104 romani, mii de raniti, foarte multi arestati in inchisorile ceausiste, a ramas indepartata de perceptia publica. A aparut in extremis la capatul mandatului presedintelui Iliescu. Acesta a fost singurul presedinte, din cei trei presedinti postdecembristi, care s-a gandit la necesitatea unui astfel de institut. Eu am fost contactat cu cateva luni inainte.

Presedintele Iliescu m-a intrebat daca am opinii vizavi de infiintarea acestui institut. Am salutat cu bucurie aparitia lui. Cateva luni am fost consilier la Cotroceni pentru a ma ocupa de redactarea legii de infiintare a institutului care a fost ulterior adoptata de Parlament. A urmat o perioada critica, pentru ca imediat institutul a fost asociat cu numele lui Iliescu. Deci, institutul voia sa scrie istoria lui Iliescu, nu istoria Revolutiei romane. Si veti vedea ca, de-a lungul timpului, aceasta formula ne-a urmat pana in acest moment.

A urmat o perioada lunga in care institutul nu a avut buget. Practic, abia in iulie 2005 ni s-a aprobat, printr-o suplimentare, bugetul. Teoretic s-au implinit doi ani de la infiintare, dar de fapt se lucreaza la institut de un an si jumatate. Ni s-a pus la dispozitie sediul si s-a speculat ca am primit cadou o locatie din proprietatea statului de circa un milion de euro. Primul neadevar, pentru ca sediul institutului este proprietatea RAAPPS. Cladirea oferea conditii improprii, dar din banii pe care i-am primit de la buget am reabilitat-o.

Citeste si:

"Nu inteleg de unde atata ura"

De unde credeti ca vine aceasta pornire impotriva institutului?

Este un paradox pe care nimeni nu l-a luat pieptis. Dupa Revolutia romana, lucrurile au evoluat intr-un sens contrar idealurilor din decembrie ’89. Oameni care in decembrie ’89 erau in spatiul aparatului de partid au recuperat aceasta putere, au devenit oameni capabili sa aiba acces la informatii, averi, proprietati, pozitii politice, demnitati importante.

Or, pentru acesti oameni a aparut de la sine urmatoarea formula: daca eu nu am participat la Revolutie, nici Revolutia din decembrie nu a existat. De pe aceasta platforma au fost insinuate incet-incet alte idei legate de lovitura de stat din decembrie ’89, idei care, spre surpriza mea, au cuprins spatii intelectuale care au mers in aceeasi directie si s-a ajuns la situatia de astazi, in care o revolutie a unei generatii s-a transformat intr-un subiect controversat, in care tot mai multi insista ca a fost o lovitura de stat.