Colonelul in rezerva Remus Ghergulescu, comandantul Batalionului 404 Cercetare prin parasutare in dispozitivul inamic din Buzau din decembrie 1989, a fost unul din militarii care in acele zile n-au stat sub birou, cu casca in cap. A fost in miezul faptelor cand multi dintre liderii de dupa 22 decembrie au cautat protectia cercetasilor de la "404".

Ulterior, unitatea sa, la vedere si despre care se teseau legende inca din timpul lui Ceausescu, a fost considerata fieful teroristilor, iar aceasta "vorba" s-a raspandit 17 ani. Comandantul vrea sa limpezeasca misterul si ni-i indica pentru prima data pe adevaratii "teroristi", cei ascunsi.

Jurnalul National: Ne-ati vorbit pana acum despre haosul generalizat provocat de "teroristi" atat in randul militarilor, cat si in al celorlalti romani. Nu v-a preocupat sa va lamuriti cine erau acestia? Mai ales ca despre "404" se spune ca, mai mult ca sigur, a fost implicat in acest, sa-i spunem, fenomen? De pilda, prezenta dumneavoastra la Sibiu...

Colonel Remus Ghergulescu: Desi in timpul audierilor la care am fost supus de comisiile constituite imediat la inceputul anului 1990 privind stabilirea adevarului referitor la evenimentele din decembrie 1989 si in prima comisie parlamentara constituita pe aceasta tema am fost interogat referitor la actiunile diversioniste si teroriste pe care efectivele din unitatea pe care o comandam le-ar fi provocat la Sibiu, afirmatii cu totul nereale, in perioada decembrie 1989 - martie 1990 nu am fost in mod deosebit preocupat de aspectele dezinformarii si diversiunii create, care au condus la asa-zisa aparitie a teroristilor. Semnele de intrebare si chiar unele convingeri au inceput sa-mi apara in martie 1990.

Citeste si:

Ordine in "paralel"

Cum s-a intamplat acest lucru?

In ziua in care s-au declansat la Targu-Mures evenimentele, fiind la Buzau la comanda unitatii, am fost sunat de generalul Stefan Guse, pe atunci comandantul Armatei a 2-a, daca pot sa ma prezint la biroul sau. Evident ca m-am deplasat urgent, crezand ca este vorba despre o situatie speciala. Dansul m-a intampinat amabil, chiar jovial, m-a invitat in birou si mi-a spus ca pur si simplu se simte singur si vrea sa stea de vorba cu cineva referitor la ce s-a intamplat cu adevarat in decembrie ’89.

Probabil ca eu eram in masura sa-i fiu interlocutor, deoarece fuseseram impreuna pe timpul evenimentelor din Timisoara, am asigurat paza si protectia MApN in perioada 23 decembrie ’89 - 5 ianuarie 1990 si, nu in ultimul rand, imi era sef direct si cunostea problemele in care a fost implicata unitatea pe care o conduceam. Am stat impreuna circa patru ore, timp in care am abordat multiple aspecte ale evolutiei evenimentelor din acea perioada, mai putin cele referitoare la Timisoara, mai amplu cele referitoare la Bucuresti.