Moartea a 50 de militari in ’89, "ingropata" de armata si justitie. Macelarul Ionel Zorila, condamnat pentru moartea a 50 de militari si ranirea altor 13 in ziua de 23 decembrie 1989 la Aeroportul Otopeni, nu are cazier. Masacrarea militarilor in termen de la Campina nu conteaza, pentru ca in acte Ionel Zorila este curat ca lacrima.

In urma cu cateva luni v-am dezvaluit ca Ionel Zorila, calaul a 50 de militari in decembrie 1989, invarte pe degete protocolul sefului Statului Major General, pe atunci generalul Eugen Badalan. La patru ani de la pronuntarea sentintei definitive in cazul sau, Ionel Zorila avea un trai caldut, la "umbra" sefului Armatei. De atunci am declansat o serie de investigatii pentru a vedea cum a fost posibil ca, la comanda Armatei, sa se sfideze cu atata nesimtire memoria celor 50 de tineri. Ionel Zorila a fost tinut in brate fara pic de rusine de cei mai instelati dintre militari, iar justitia, asa oarba cum e la varf, a facut posibil acest sacrilegiu.

SENTINTA. La 19 februarie 2001, Completul de noua judecatori al Curtii Supreme de Justitie decidea, in Dosarul nr. 40/2000, ca Ionel Zorila este condamnat la patru ani de inchisoare pentru ca in noaptea de 23 decembrie 1989 a pornit, cu rafala sa, masacrarea, in doar cateva minute, a militarilor trimisi de Comandamentul Trupelor de Securitate sa ajute dispozitivul de aparare al Aeroportului Otopeni. In Statutul Cadrelor Militare scrie negru pe alb, la art. 89: "ofiterii, maistrii militari si subofiterii condamnati, care anterior au fost suspendati din functii, se trec in rezerva incepand cu data suspendarii". Or, Ionel Zorila avea sa treaca in rezerva abia peste doi ani, la 5 februarie 2003.

Citeste si:

ETERNA JUSTITIE

Din momentul pronuntarii sentintei si pana in zilele noastre, Ionel Zorila a avut parte de o justitie blanda si care i-a facut toate favorurile, gratie procurorului general de la acea vreme, "maestrul" recursului in anulare, Joita Tanase. Executarea pedepsei a fost mai intai amanata de la 20 martie 2001 pana la 19 iunie 2001 inclusiv, pentru motive familiale si legate de locul sau de munca: sotia bolnava de hepatita, faptul ca are patru copii minori si pentru ca, prin punerea in executie a deciziei, "s-ar produce consecinte grave unitatii in care este incadrat, imaginea MApN fiind grav afectata in relatiile militare si politice internationale, condamnatul fiind singurul specialist in activitatea pe care o desfasoara".