Fost purtator de cuvint al SRI pe vremea cind Magureanu si Iliescu erau imparatii tarii noastre. Primul ins din SRI care vorbea cu presa, dar si primul care-i dadea cu "No comment". Plasa analize SRI in paginile ziarelor lui Cristoiu si Bacanu. Acum spune ca in Arhiva Armatei trebuie cautat, daca vrem curatenie morala.

Cum se plasau articole in presa

Reporter: Cum arata presa pe vremea dumneavoastra?
Nicolae Ulieriu: Am lucrat intr-o institutie care detinea informatii in mare masura reale, iar presa era vazuta ca un rau necesar. Explic acest lucru prin faptul ca nici unul dintre formatorii de opinie, al caror glas conta, nu a vrut sa accepte ca, fundamental, SRI se demarcase de fosta Securitate. S-a tras un prostesc semn de egalitate intre SRI si Securitate. Mai mult, s-a spus (fals) ca SRI e singurul mostenitor al Securitatii. Or, SRI nu mai avea atributele represive ale fostei Securitati, nu mai facea anchete-arestari, nu mai urmarea categorii de populatie, ci doar indivizi.

Rep.: Pai, cum se impaca ceea ce spuneti cu declaratiile proaspatului demis sef SRI, Timofte?
N.U.: Timofte nu are treaba cu SRI. A fost o coaja de nuca, ce a plutit deasupra institutiei; un tip care si-a facut interesele: ale lui si ale celor care l-au numit director.

Rep.: Urmarirea ilegala a telefoanelor lui Patriciu?
N.U.: Nu e vorba de SRI, aici. Ci de anumite segmente din SRI, de niste actiuni izolate ale unor persoane cu functii de conducere, care au incalcat legea.

Rep.: Nu e absurd ce spuneti? Un sef vrea sa se incalce legea. E o politica interna a SRI.
N.U.: Nu-i vorba doar de SRI. Si alte servicii de informatii au aceasta politica, de a inregistra informatiile din mediile unde circula acestea. Din doua motive. Unu, pentru a avea cu un ceas mai devreme acces la informatiile respective; si, doi, pentru a influenta circuitul informatiei si luarile de pozitie in respectiva publicatie.

Rep.: Este adevarat ca SRI-ul isi publica materiale in ziare?
N.U.: Aceasta practica exista in toata lumea. The Economist, de exemplu, publica analizele intocmite pentru Guvern de serviciile secrete britanice. Eu am propus acest sistem in SRI, in conditiile in care Iliescu nu lua in seama analizele noastre. Am colaborat in acest sens si cu Cristoiu, si cu Bacanu, si cu altii. Sigur, ei isi faceau propria ancheta, dar informatiile de baza veneau de la SRI.

Rep.: Gorbaciov si Iliescu au fost impreuna?
N.U.: Da, pe vremea lui Ceausescu. Magureanu nu prea vorbea despre disidenti, dar a spus ca nici disidenta lui Iliescu, nici chiar defectarea lui Pacepa, nici disidenta lui Dinescu nu au contat in caderea lui Ceausescu. Erau cazuri izolate, fara influenta in viata publica si nu afectau baza societatii, 4-5 milioane de oameni care o duceau bine pe vremea aia, ofiteri superiori din Armata, Militie si Securitate, activistii de partid, lucratori din ministere, oameni care nu aveau nevoie sa se complice.

Rep.: Scinteia de unde a venit?
N.U.: Din afara, dom’le. Asta e clar. Revolutia a fost pregatita. S-a incercat la Iasi, cu implicare sovietica. Nu a mers. A mers la Timisoara, cu ajutor franco-sirbo-maghiar. Daca cineva a avut inspiratie in Revolutie, a fost Stanculescu. El l-a urcat in elicopter pe Ceausescu. Ca sa revin: singura disidenta care a contat a fost a lui Goma.

CC al PCR - organizatie criminala

Rep.: Da, dar ala a innebunit! Cum vedeti deconspirarea asta a turnatorilor de catre CNSAS? Ani de zile nu ati facut nimic in acest sens.
N.U.: Nu era momentul, atunci. S-a facut greseala, la noi, de a se aplica modelul Gauck. E o prostie! Schema Gauck s-a aplicat la unificarea Germaniei. Ea nu era buna in Romania decit daca se infaptuia unirea cu Basarabia, cu asa-zisa Republica Moldova. La noi nu se putea face brutal chestia asta. Se aduceau prejudicii Statului. Sa luam un caz. Dan Amedeo Lazarescu, informator. E o porcarie! Acest om, ca istoric si cu relatiile lui in Masoneria europeana, a adus servicii Statului: la congresele de istorie apara interesele romånesti fata de revendicarile iredentiste ale maghiarilor. Lazarescu nu a fost turnator ca l-a turnat pe nu stiu care coleg. El facea note despre ce discutase acolo. Asa se practica si in tari cu reala traditie democratica.

Citeste si:

Rep.: Acum sint criterii mai bune la CNSAS?
N.U.: Nu. Si se face asta in mod aiu¬rea. Tismaneanu spunea ca Securitatea e o institutie criminala. Nu este singura. Aici sta hiba, in aceasta dosariada-mascarada. Organizatia criminala a fost aparatul central al Partidului Comunist Roman. Acest aparat a facut din Securitate un instrument de politie politica. Securitatea are pacatele ei, unele de neiertat.

Rep.: Vedeti cum laudati Securitatea…
N.U.: Nu laud, dom’le! Ai in fata un om anchetat de Securitate.

CNSAS sa ceara arhivele Armatei

Rep.: Ati fost turnator-ofiter?
N.U.: Nu. }i-arat talonul de pensie. Nu am pensie militara. Am iesit din SRI cu un simulacru de pensie de boala, ca sa nu ies cu un sut in fund, cum am iesit, de fapt. Organizatie criminala a fost CC al PCR. Stii ce se face cu dosariada de acum? Se da in informatori, care erau plevusca. Se da in niste ofiteri acoperiti, care nu mai prezinta interes pentru Stat, dar nu se va ajunge niciodata la cei care au dat ordin, la cei care au facut politica Securitatii, la activistii superiori de partid.

Rep.: Unde e arhiva cu ei?
N.U.: La Armata, acolo este. Acolo trebuie cautat. De ce crezi ca Iliescu, cu ipocrizia lui ordinara, a spus ca Securitatea a facut politie politica? Fiindca ii convine, ca fost mare stab de partid. El nu va fi inculpat niciodata cu dovezi. Mai mult, in spatele lui Ceausescu au fost cei care i-au sustinut cultul personalitatii. Un mare ticalos, Dumitru Popescu-Dumnezeu, e in libertate. In spatele acestora sint consilierii, cum se va ajunge la ei?

Musca, Basescu, Timofte, Turcu

Rep.: De ce Musca a intrat in politica?
N.U.: Uite cum sta treaba: informatorul era legat de un anume ofiter. Regula era ca ofiterul sa nu-si divulge informatorii, nici macar sefului sau. Multi dintre fostii informatori, dupa Revolutie, s-au simtit eliberati. Cita vreme a fost Piata Universitatii, oameni din SRI imi spuneau: "Dom’le, cam jumatate dintre cei prezenti sint informatori". Piata Universitatii a fost ca o eliberare. Asta si fiindca, atunci cind a fost recrutat, informatorului i s-a spus ca nu va fi divul¬gat nimanui. Carol Sebastian… crezi ca a scris ce a scris dupa Revolutie la dictarea cuiva? Nu. A simtit nevoia unei eliberari. Acesti oameni, ca Musca si Sebastian, dovedeau o mare intransigenta, pentru a-si acoperi trecutul imputit.

Rep.: Basescu?
N.U.: E deasupra suspiciunilor de colaborare cu Securitatea. El este primul, dintre presedintii Romåniei, care stie cu ce se maninca munca asta, a serviciilor de informatii. Lui Iliescu i se parea firesc ca oamenii din SRI sa fie oamenii lui. Magureanu insa, de prin ’93, a inceput sa aiba propria politica. Iliescu avea fixatiile lui. Dupa Iliescu, Constantinescu a fost naiv, a numit oameni care nu aveau nici o treaba cu Serviciile.

Rep.: Timofte?
N.U.: Incompetent. Pus acolo de Iliescu, la recomandarea grupului dur din Armata. Basescu nu l-a decapitat decit atunci cind si-a dat arama pe fata.

Rep.: Liviu Turcu?
N.U.: Purtator de vorbe al unora din fosta Securitate, care nu au ajuns in fruntea bucatelor: adica, fie la o situatie financiara infloritoare, fie in conducerea noilor structuri informative. Exista astfel de grupuri, nemultumite ca nu detin o pozitie influenta pe linga seful Statului. Liviu Turcu a mai incercat ceva prin ’92, dar i s-a dat peste bot. E un tisti-bisti. Pacepa are o oarece anvergura, in ticalosie, bine¬inteles, altfel nu ajungea mina dreapta a lui Ceausescu in probleme de securitate. Turcu e creatia lui Cristoiu, e gaina lui care naste pui vii.

Rep.: Ce faceti acum, dle Ulieriu?
N.U.: Plecarea din SRI n-a fost, pentru mine, doar un sut in fund; ea a marcat totodata trecerea de la stadiul activ la cel contemplativ al existentei mele. Nu e stagnare, nu m-am zaharisit. Dimpotriva: intr-o lume de soferi amatori, sint un profesionist al mersului pe jos.