Actualitate • 16 Noiembrie 2006 •
Astazi se implinesc 20 de ani de cand Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist a fost ales in aceasta functie. Un moment aniversar tocmai bun pentru un interviu. Patriarhul Romaniei acorda foarte rar interviuri. Dar noi l-am prins intr-o zi de gratie si am fost primiti in cabinetul de lucru din resedinta patriarhala

A stat cu noi de taina cateva ceasuri. L-am intrebat tot ce am fi vrut sa-l intrebam: de la anii copilariei la clipa in care s-a hotarat sa ia calea calugariei, la prima zi de patriarh si pana la momentele dificile din viata: despre daramarea bisericilor, daca a colaborat cu securitatea si cum s-a retras de la carma bisericii in 1990, pentru ca apoi sa revina. Ne-am exprimat dorinta sa vedem si noi unde locuieste si lucreaza patriarhul si a fost de acord, desi "n-a calcat picior de ziarist" pe acolo, dupa cum ne-a spus. Am strabatut toate incaperile locuintei-muzeu: sala sinodala, sala celor patru patriarhi, cele doua cabinete de lucru, cu o biblioteca impresionanta, capela resedintei patriarhale, curtea interioara si veranda.

Jurnalul National: Povestiti-ne cum a fost in ziua in care v-au ales patriarh. Ce ati simtit atunci?

Prea Fericitul Parinte Teoctist: Se intelege de la sine ca intr-o asemenea zi, precum alegerea patriarhului Bisericii Ortodoxe Romane, sa fie insotita de foarte multe griji, de foarte multa responsabilitate si de multa emotie. Fara emotii, fiinta umana ar fi mai seaca.

V-ati dorit atunci aceasta demnitate?

N-am dorit-o, pentru ca erau vremuri de grea incercare pentru Biserica si mai ales pentru Patriarhie. In Capitala, multe biserici, majoritatea monumente istorice, se aflau in situatia de demolare, fapt care ingrijora lumea bisericeasca si pe toti romanii. Biserici foarte insemnate erau sortite demolarii, altele, cu staruinta patriarhului de atunci, cu multe eforturi, au putut fi mutate din calea unui bulevard, a unei sosele. Cateva dintre ele au fost salvate in felul acesta, daca se poate spune salvate, pentru ca pe locul unde au fost construite, ele aveau o priveliste a lor si mutarea reprezenta pentru credinciosi o pierdere mare, chiar daca existau in continuare dupa blocuri, ca si acum…

Ati ajuns in 1986 la conducerea Bisericii, cum au fost pentru dumneavoastra acei ani, pana in ’89, pana la caderea lui Nicolae Ceausescu?

Au fost cum au inceput, plini de ingrijorare, de frica zilei de maine, fara sa stii ce se poate intampla, daca poate fi evitata primejdia daramarii unor biserici din cauza planului de sistematizare a Bucurestiului…

V-ati intalnit cu Ceausescu in acea perioada, Parinte Patriarh?

Nu m-am intalnit deloc!

Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.