De ce Vosganian nu a pupat niciodata vreun post executiv? De ce lui Vosganian i s-a taiat capul tocmai cind iesea din rind? Cum ne dam noi la gioale la Bucuresti si ne crapa obrazul cei de la Bruxelles? Cit de aiurea a fost Tariceanu? Ce a fost in sufletul omului Vosganian? "Raspunde" foamea Vosganian. Iar cind foamea se potoleste, Vosganian e pus sa prezinte strategii in numele Guvernului.

Nu zero, ci aproape de minus infinit

Varujan Vosganian: Interesant e ca, in zilele astea, nu s-a discutat in Romånia nici de competentele mele, nici de biografia mea, nici de prezumtia ce as putea face acolo, daca m-as duce acolo. |n numai patru ore am devenit iredentist, extremist, securist si mafiot.

Reporter: Nu un zero.
V.V.: Nu zero, ci aproape de minus infinit. Usor-usor, lucrurile s-au lamurit. Prima intrebare a fost la Bruxelles, pe baza unei informatii trimise de un bine¬voitor. Ca eu nu eram de acord cu unitatea Romåniei cu Moldova. Am cerut sa mi se transmita imediat declaratia respectiva. Adevarul arata invers: intrarea noastra in Uniunea Europeana nu trebuie sa ne indeparteze de Republica Moldova. Abia am lamurit lucrul acesta ca am fost intrebat de ghetourile in care doresc sa-i introduc pe rromi. Era absurd. Am vorbit chiar cu reprezentantii rromilor si i-am intrebat daca eu am declarat asa ceva. Mi-au spus ca e absurd. Eu am condus grupul parlamentar al minoritatilor, va imaginati ca un presedinte de partid parlamentar care ar face o asemenea declaratie nu ar fi imediat sanctionat?

Rep.: Pai, in timp ce Barroso va intreba si dumneavoastra va probati nevinovatia pe fax sau pe telefon, Hurezeanu pe Realitatea TV spunea ca v-ati jucat astfel cu rromii.
V.V.: Nu, era C.T. Popescu.

Rep.: Va spun eu. Era Hurezeanu.
V.V.: Oricum, sa scoti astfel de declaratii de care nu doar eu nu-mi aduc aminte, dar nu-si aduc aminte nici macar cei incriminati…

Intre Barroso si fax

Rep.: Deci, erati fata in fata cu Barroso. El primea cite un zvon din asta si dumneavoastra alergati la fax si telefon?
V.V.: Eram la sediul Comisiei Europene si acolo erau diverse extrase la care unii oameni "muncisera" indelung si ajunsesera mai repede decit mine. Dar lucrurile nu s-au linistit. Pe urma, a aparut o alta idee, ca am jignit Comisia spunind de ce as vrea sa ma ocup. Nu este adeva¬rat! Am fost intrebat: "Domnule Vosganian, de ce anume vreti sa va ocupati?". Si eu am raspuns cuviincios: "Nu stiu ce anume mi se va da. Tot ce pot sa va spun este ca pregatirea mea e indreptata indeosebi catre un domeniu economic sau catre unul cultural".

Rep.: Si Basescu v-a acuzat de asta, ca v-a luat gura pe dinainte.
V.V.: Ce gafa e asta? Sa spui la ce te pricepi?

Rep.: Trebuia sa va duceti mut-surd-insipid acolo.
V.V.: Tot felul de chestii din astea, iar cea cu Securitatea n-o mai pomenesc.

Rep.: Dar cu articolele din revista Rost, pro-legionare?
V.V.: Asta e alta aiureala. In Rost, eu am scris despre viziunea economica a lui Petre }utea. Si acest text a fost preluat dintr-o alta revista, o revista a UFD. Acolo laudam, culmea, dimensiunea liberala a lui }utea.

Rep.: Da-l in ma-sa de sarantoc! Ca n-avea decit viziuni, ce viziune?
V.V.: Domnu’ Istodor, un om poate fi judecat pentru ceea ce face, nu pentru ceea ce spune. Contextele sint intotdeauna variabile si tin mereu de cum abordezi un lucru. Daca vrei sa ai o abordare fata de un om, poti inventa orice. Eu, acum, ar trebui sa va intreb altceva. Sint din 1990 in politica, am luptat pentru prima Constitutie, am facut programe de guvernare, inclusiv cel care ne-a dus in Uniunea Europeana… A spune despre un om care a fost de 16 ani in politica ca e iredentist, rasist si extremist, de parca ar fi aparut ieri, nu e normal.

Brand-ul Vosganian

Rep.: V-ati scos brand-ul Vosganian pe piata!
V.V.: Da, asta inseamna ca brand-ul crea anumite probleme in Romånia, fiindca el putea influenta raportul de forte politice, el poate crea anumite probleme si la Bruxelles, unde sint mai apreciati cei care sint aplecati mai mult catre activitatea curenta, care sint mai rezervati.

Rep.: Nu va vedeam functionar acolo. Sa frecati hirtii.
V.V.: Iacata-ma-s intors si acum asist la dezbateri furtunoase la Buget. Erau nelinisti in Senat, ce se va intimpla cu Bugetul… Iata ca m-am intors.

De ce nu a pupat Executiv

Rep.: De ce Conventia, de ce Alianta nu v-au numit ministru peste programele de guvernare pe care le-ati elaborat? Vorbim de "raii" de la Bruxelles, dar de javrele de Bucuresti ce ne spuneti?
V.V.: In ’96, cind ne-am adunat in jurul mesei, domnul Diaconescu a spus asa: "Coposu a spus ca trebuie sa fie Vosganian in cabinet". Si Diaconescu a spus: "Sa-i dam lui Vosganian Reforma", dar acest minister era un minister pentru viceprim-ministru. Ulterior l-a ocupat Ulm Spineanu.

Rep.: Ha-ha-ha-ha.
V.V.: Si atunci a sarit Adrian Severin, care a spus ca partidul meu nu are o a¬semenea functie, conform algoritmului. PD-ul mi-a propus, in contrapartida si ca sa se respecte cuvintul lui Coposu, un minister fara portofoliu. Am refuzat: eu nu urc intr-o bicicleta fara pedale. |n ‘98, Cior¬bea mi-a incredintat Ministerul Transporturilor. Tocmai plecase Traian Basescu si eu am spus ca Basescu se va intoarce repede inapoi si ca eu prefer un minister in care sa muncesc si nu unul in care sa am rivali. Am refuzat. Mi s-a oferit Cercetarea. Am refuzat si am spus ca ma pricep mai mult la Finante, "bun, il veti ajuta mai mult pe ministrul Finantelor!".

Rep.: Ha-ha-ha.
V.V.: Si am spus ca la Cercetare avem pe cineva mai bun, Horia Ene, presedintele societatii matematicienilor…

Rep.: Vai de capul lui!
V.V.: A fost un ministru bun. In ‘98, in toamna, cind a demisionat Daianu, am avut o intilnire cu presedintele Constantinescu si mi s-a propus, in sfirsit, Ministerul Finantelor, cu conditia sa-mi para¬sesc UFD si sa ma inscriu in PNL, care avea postul prin algoritm. Am spus ca accept aceasta propunere daca mi se adreseaza mie, asa cum sint eu, nu cred ca tradator voi fi mai bun decit sint. Dupa 2004, eu am fost prezentat ca autorul partii de fiscalitate si de mediu de afaceri, am prezentat aceasta viziune nu numai ambasadelor europene si investitorilor straini, dar am negociat aceasta strategie si cu FMI si Banca Mondiala, iar dupa cistigarea alegerilor, imediat am primit o invitatie sa incepem negocierile in calitatea mea de ministru al Finantelor. Si eu le-am scris o scrisoare politicoasa, prin care-i indrumam spre domnul Ionut Popescu, adevaratul ministru. Nu pot sa va spun ce s-a intimplat. Tot ce pot sa va spun e ca cei care au decis atunci mi-au spus ca-si dau seama ca au gresit.

Tarele lui Vosganian

Rep.: Acum ati vrut sa va depasiti povestile. Vi s-a dat la cap.
V.V.: Poate ca si eu am tarele mele, nu sint obisnuit cu mecanismele interne ale Uniunii Europene, nu sint un om cunoscut acolo. E posibil si asta, dar exista si un motiv specific al politicii romånesti. Daca ar fi existat un consens prealabil, care ar fi permis premierului nominalizarea mai repede, as fi avut mai mult timp, as fi avut o intilnire cu presedintele Romåniei, m-as fi consultat cu partidele politice, as fi avut o intilnire cu europarlamentarii, situatia a fost insa incordata la maxim, incit decizia privind persoana mea s-a luat cu citeva ore inaintea scadentei. E limpede ca aceste asperitati s-ar fi limpezit una cite una, fiindca premierul, care a facut tot ce a putut…

Rep.: Lasati… El v-a pus pe avion ca pe un pachet, asta a facut premierul, nu-l mai laudati!
V.V.: Sint convins ca a dat telefon la Bruxelles.

Citeste si:

Rep.: A dat beep, cred.
V.V.: Exista in Romånia un sistem care se apara. Eu nu am fost parte a structurilor informative, nu am fost nici parte a clasei politice conducatoare a anilor ‘90, am fost un rebel, am incercat sa impun o viziune noua despre toate lucrurile astea, nu sint un om nici santajabil, nici controlabil, atunci, probabil, intr-un angrenaj care sa functioneze predictibil, cu o evolutie controlabila, oameni ca mine sint buni ca lideri de opinie, dar mai putin buni ca parte a angrenajului.

Rep.: Si chestia asta va face sa va aplatizati intr-o chestie executiva, daca ea vi se va oferi?
V.V.: Nu stiu cum as fi fost in ‘96-2000, dar in 2004, dupa efortul facut impreuna cu colegii mei si dupa rezultatele concrete de azi, cred ca eram in stare de o asemenea functie. Ar fi fost ridicol sa construiesti un program de guvernare si sa nu ai curajul sa-ti asumi guvernarea. Eu ma implic in aceasta guvernare, chiar si acum lucrez la prognoza strategiei fiscale, am lucrat la strategia post-aderare…

Rep.: Va folosesc astia…
V.V.: Nu e asa, am o pozitie in partid si in Senat, mi se pare normal sa accept responsabilitati.

Da-i si lupta, si rentabilizeaza!

Rep.: Ce va mina in lupta?
V.V.: Uitati-va, ca sa fie judecat un om, el ar trebui judecat prin ceea ce a facut. Cind am preluat Uniunea Armenilor, Uniunea avea o masa si un scaun, iar scaunul era de imprumut si scilciat la arcuri, iar masa era subreda. Uitati-va ce este Uniunea Armenilor acum, are sediu, tipografie, sisteme de ajutorare pentru virstnici, are scoala, prestigiu, un reprezentant in Parlament care, din ’90, conduce Minoritatile. Am preluat, impreuna cu Nicolae Manolescu, Uniunea Scriitorilor. In 2004, Uniunea avea 24 de milioane venit, anul acesta avem 46 de milioane, avem un excedent care ne ajuta sa facem propriile proiecte culturale. Anul viitor, toti scriitorii vor avea pensie cu 50% marita. La Comisia Buget… Faceti un sondaj printre parlamentari, cred ca sint cel mai cunoscut sef de comisie de-a lungul anilor.

Rep.: Omeneste, si-au batut joc de Vosganian.
V.V.: Regret toata situatia in care a fost implicata Romånia!

Rep.: Lasati Romånia, dati-o dracului, asta este, eu vorbesc de om!
V.V.: Am sa fiu sincer, omul, nu omul politic sau brand-ul, omul a simtit solidaritatea. De la oameni din opinia publica. Boda, Pirvulescu, Vrinceanu-Firea, Tanase, Hurezeanu…

Marea deprimare

Rep.: Lasati-ma cu astia! Omul, omul fara semeseuri si telefoane, omul singur la dus, omul singur alergat de presa, omul pus pe destinatii aeriene aiurea! Omul Vosganian.
V.V.: Joi, am fost foarte deprimat, mai ales cind m-am dat jos din avion si m-am trezit in nucleul dur al serviciilor de spionaj, eu, care in perioada aia ma vedeam cu spioni pe cursa de navetisti Bragadiru-Mihailesti.

Rep.: Erati cu coada intre picioare, nu?
V.V.: Nu, nu eram, nu stiam care este verdictul.

Rep.: E, simteati…
V.V.: Nu e adevarat, de acolo am mers direct la Guvern si premierul m-a incurajat. |ncepind de a doua zi, lucrurile depasisera orice limita si a trebuit sa rup. A fost a doua mea experienta-limita. Prima a fost intilnirea cu moartea, cind am trecut prin cordonul de militieni care te loveau din toate partile, am fost dus pe cimp, impreuna cu alti sapte, legati doi cite doi si cu tevile pustilor indreptate la capul nostru, asteptind comanda sa ne omoare. Am stat asa o ora.

Rep.: Si acum a fost la fel?
V.V.: Atunci am fost mult intarit, miza mea de destin s-a marit foarte mult. Iar acum mi-am dovedit ca sint un om puternic, ca am incredere in ceea ce sint. Mai greu a fost cu familia mea, cu fiica mea care, in timp ce eram pe avion, se uita si plingea cum eram facut securist la televizor, cu nevasta-mea care a zacut trei zile, cu parintii mei… Asta e alta problema si-mi pare rau ca oameni care sint nevinovati…

Foamea

Rep.: Vreti sa uitati?
V.V.: Domnule Istodor, eram foarte tinar cind a murit bunicul meu. Si nu am gasit nici preot armean si am facut eu partea armeneasca a slujbei… Dupa ceremonie, m-a cuprins brusc foamea si va marturisesc ca m-am simtit foarte rusinat la capatiiul bunicului meu ca mi-e foame, dar mi-am dat seama ca foamea aia este ceea ce te ajuta sa treci mai departe…

Rep.: Acum sinteti la propriul capatii…
V.V.: Vreau sa va spun ca a iesi dintr-o asemenea incercare e mare lucru, incercare in care esti lovit de forte pe care nici macar nu le cunosti si care incearca sa te atace din toate directiile.

Vintu si Arin

Rep.: Dar pacate mai aveti. De ce ati luat bani de la Vintu?
V.V.: De ce nu am luat, vreti sa spuneti.

Rep.: Ati luat pe partid.
V.V.: Sa ne intelegem. Finantarea partidului are regulile ei. Noi le-am respectat. S-a dovedit ca banii au avut intrare si destinatie legala. Presedintele Romåniei a revenit asupra subiectului in campania electorala. L-am dat in judecata, si-a cerut scuze, a spus ca a primit niste informatii si s-a gindit ca ar fi util sa le foloseasca in campanie.

Rep.: Ha-ha-ha, utile informatii si acum, la Bruxelles.
V.V.: Uitati-va la declaratia mea de avere! Singurul meu bun este un Renault Laguna. Uitati-va la bunurile din casa mea.

Rep.: Sinteti in cirdasie intr-o firma.
V.V.: Asta-i alta aiureala. Din ‘90, eu nu am fost implicat in nici un scandal de coruptie, nu am intrat intr-un tribunal decit in procesul cu Basescu. Domnul Arin Stanescu este presedintele Uniunii Nationale din domeniul insolvabilitatii judiciare si un domn s-a suparat pe el pentru felul cum i s-a lichidat banca. Nu doar pe el, ci pe toti judecatorii, procurorii. A pierdut, i-a mai dat o data in judecata, si asa de vreo trei ori. Aici nu e vorba de un proces in care statul l-a dat in judecata pe Arin Stanescu. Iar acum e a treia oara judecata in curs. Eu am o firmulita in care-mi colectez banii din conferinte, articole si in care Arin Stanescu are 0,8%. Firma nu are nici o legatura cu judecata lui. Citi jurnalisti, va intreb eu, au fost subiect al plingerilor penale, cum ar fi fost ca, atunci cind un jurnalist ar fi avut o plingere penala, toti prietenii sa-i intoarca spatele?

Functie executiva: prezinta strategia in numele Guvernului

Rep.: Sinteti cu furiile in dialog, inca.
V.V.: Nu am nici o furie. Eu imi stapinesc foarte bine nervii. Acum chiar plec sa prezint, in numele guvernului, strategia fiscala, la conferinta The Economist.

Rep.: Ha-ha-ha-ha-ha-ha-ha-ha-ha-ha-ha-ha-ha!