Nascut la 12 iulie 1948, la Galati, Liviu Turcu este absolvent al Facultatii de Sociologie din Bucuresti. Este doctor in filozofie al Universitatii Bucuresti, cercetator stiintific si cadru universitar. in 1976 este cooptat in Serviciul de Informatii Externe DIE/CIE, precursorul actualului SIE, in cadrul Diviziei politico-economice. Ulterior, a ocupat succesiv pozitia de sef al Serviciului SUA/Canada si de sef al Serviciului Europa de Vest, respectiv spatiile Germania, Austria, Elvetia.

In ianuarie 1989, in timp ce se afla in misiune temporara la Viena (Austria) sub acoperirea diplomatica de consilier al M.A.E., decide sa ia pozitie critica fata de regim solicitand azil politic in SUA. A acordat mai multe interviuri si a publicat articole si studii pe tematica regimului comunist in mass-media occidentala. in iulie 1989, Liviu Turcu a fost condamnat de fostul regim la sentinta capitala.

La 1 octombrie 1990, in urma recursului extraordinar facut de procurorul general, Curtea Suprema de Justitie a rejudecat procesul, Liviu Turcu fiind achitat si repus in drepturile sale civile. in prezent, Liviu Turcu isi desfasoara activitatea ca expert-consultant si analist in domeniul "informatiilor competitive" specifice domeniului politico-economic.

Adevarul prezinta astazi ultima parte a interviului cu dr. Liviu Turcu. Comertul cu armament, generalul Stanculescu, legendele despre conturile personale ale lui Nicolae Ceausescu, rivalitatea dintre ICE Dunarea si ICE Carpati sunt subiectele abordate de fostul sef al sectiunilor America de Nord si Europa de Vest din DIE-CIE, precursorul SIE.
ROMTEHNICA, in paienjenisul operatiunilor speciale

- S-a vorbit de Securitate, insa prea putin de Armata in contextul operatiunilor valutare speciale, nu credeti?

- Nu cred ca se pune problema daca s-a vorbit mult sau putin. Ceea ce pot spune insa este faptul ca intregul mozaic analitic al operatiunilor valutare speciale ar fi incomplet daca nu am releva si participarea unui compartiment special din cadrul Ministerului Apararii Nationale, formal inclus in structura ICE ROMTEHNICA. Precizez de la inceput ca atunci cand mentionez acest lucru nu am in vedere operatiunile comerciale "clasice" ale acestei intreprinderi care, oricum, realizand tranzactii cu echipament militar, era supusa unui regim special de confidentialitate. si, in acest caz, atat cercetarile Comisiei senatoriale Luchian, cat si realizatorii documentarului difuzat de postul de televiziune canadian CBC, precum si semnatarii articolelor din WASHINGTON POST si NEW YORK TIMES care au abordat acest subiect au fost impinsi spre piste false, prin confuzia intentionata a operatiunilor comerciale propriu-zise cu latura speciala, secreta, a operatiunilor valutare speciale desfasurate cu participarea si chiar sub coordonarea UM 0107/AVS.

Citeste si:

- Cum se lucra cu Romtehnica?

- Majoritatea partenerilor selectati pentru astfel de operatiuni erau adusi la masa negocierilor cu ICE ROMTEHNICA cel mai adesea cu aprobarea directa a lui Nicolae Ceausescu numai dupa verificari prealabile efectuate de Serviciul de Informatii Externe (CIE), de catre serviciul de contraspionaj extern (UM 0195), uneori in cooperare, alteori independent de Serviciul de Informatii al Armatei (DIA). Biroul special, "oficial inexistent" in organigrama ICE Dunarea, includea un mic numar de ofiteri cu rolul de interfata pentru contactele comerciale si functionand ca oficiu de legatura cu ICE ROMTEHNICA. Acest compartiment avea sarcina de a gira operatiunea de obtinere de sume confidentiale, de obicei invizibile chiar si pentru cei care derulau contractele la ICE ROMTEHNICA. Formal invizibile pentru acei lucratori, dar in deplina cunostinta de cauza pentru adjunctul ministrului apararii nationale care avea in responsabilitate Directia de inzestrate a Armatei si implicit ICE ROMTEHNICA.

Fiica generalului Stanculescu, in unitatea secreta a ICE Dunarea

- Despre cine era vorba? La cine va referiti?

- In anii ‘80, acest demnitar a fost generalul-locotenent Victor Stanculescu. Pentru relevarea indubitabila a naturii relatiilor personale cordiale dintre generalul Stanculescu, seful DSS si seful CIE, sa mentionam faptul ca fiica sa si-a desfasurat activitatea, pana in momentul declansarii evenimentelor de la Timisoara, in decembrie 1989, exact in compartimentul ultrasecret mentionat, adica cel care se ocupa indeosebi cu tranzactiile de echipament militar in cadrul ICE Dunarea. Ginerele sau fusese, de asemenea, cooptat ca ofiter al Securitatii interne. Exemplul vizeaza, in acest caz, nu atat bizantinismul relatiilor din cadrul fostei clase politice, cat relevarea caracterului unitar al acestui tip de operatiuni, indiferent de institutiile implicate.